urmărești privirea semi-curioasă spre roboțelul de la colțul străzii

cărarea asta e plină de șezlonguri

și găletușe cu porumb din care iese abur

pești cu ace   o flacără peste bucațelele

de carne ca un acoperământ

copiii la fundul piscinei fac dansul rechinilor

deasupra tuburi colorate ca niște artificii

explodând din apă

spațiul e improvizat pentru noi

când ne adunăm creăm și mai multă siguranță

cât mai departe de casă găsești senzații plăcute sau stranii

neobișnuitul, acel ceva

ca atunci când ai sărutat scoarța copacului sau te-ai plesnit cu urzica sub genunchi

a durat fix 1 minut

te urci pe masa de lemn și dai din picioare

memoria e o sticlă prăfuita în pivnița imaginației

tot ce contează e această sferă magică

bucuria ta ca o urmă de adidas în iarbă

printre legume de plastic rostogolite pe linoleum

*

langa măslinele care plutesc în punga de apă

e casca ta de luptator mai târziu o să mergeți în padure la 50

de m depărtare de oraș

dar acum ești curioasă de noua priveliște

e vara unei alte plăceri alte experiențe

fetița cu chip de șoricel și-a pus un batic colorat pe cap acum

seamănă cu o bătrânică care sapă castele

ți se pare curios cum aleargă singură în jurul unei

caprioare gonflabile  și își părăsește bicicleta lânga depozitul de lemne

aici toți vor sa fie împreuna să-și spună câte ceva

ți se pare frumos și întelegi până la un anumit nivel

când inima ta se strânge ca o minge moale

nu știi dacă e plictiseala sau dorința tâmpită de a coborî

în tine ca în beciul acela

 adânc în lumina vișinie   o fântână a insectelor sufletul tău

*

aerul intră oblic printre hublouri

în lumina de galantare când pășești tot mai apăsat

pe praguri faci exerciții pentru tine :

            ca și cum te-ai afla la 5000 de metri altitudine

în piatra stâncoasă

acolo adăpostul e o diagramă îngradită de sârme subțiri

și in jur brazii în scari nemărginite

ai doar o bancă însemnată cu marcărul (urmele

celor la care ai ținut, ți-i mai amintești)

aerul te doboară la pământ

nu vrei sa te mai ridici

corpul reacționeaza complet

traversat de milioane de fante

într-un moment

și mintea rămane un strat de rezerve

la urmă deschizi ochii neputiincios  tot anotimpul ăla calduros ți se pare o maculatură

ce să-ți atingă memoria acolo se întâmplă

câteva lucruri exacte dacă ți le repeți bufnești în râs

acum mobilul e singura rudă

(un obiect ușor identificabil, apropiat ca

o mână familiară coborâtă pe creștet)

toată stabilitatea e privirea ta furișată peste oameni (frica absurdă

că se vor opri din activitatea naturală atunci când vor fi observați)

așa cum se studiază femeia în apa din lighean

cand își usucă părul deasupra și prietenul ei fotografiază

vapoare în boluri de sticla

toată camera e o șosea lată

țiuitul înfundat al contorului noaptea ca o respirație

unică din pereți

copacii albi se aprind la vârfuri cu adevărat

nici nu mai vrei să te intorci nici nu mai știi

petreci ore întregi citind prospecte ambalaje bucăți

de ziare

te umpli cu informații pentru ca apoi să cazi lată în uitare