multumesc, valentina. 
(ma gandesc ca poate la registrul asta de interpretare sa fi contribuit si versurile despre revistele de femei (?) )

are adrienne rich un poem lung care se numeste "snapshots of a daughter in law", despre viata unei femei deprimate si nevrotice (in fine, cititi-l, e misto), discursul este controlat si sec, cu imagini chiar frumoase. e acolo chick lit? nu. anne carson are iarasi o carte intreaga despre relatia dintre sot si sotie, inainte de divort, poemele sunt numite tangouri, fiecare incepe cu un citat din keats. in fine, face o treaba foarte serioasa (intr-un discurs cand plat, cand ironic sau autoironic etc).  
depresia e o treaba foarte serioasa, mi-e si jena sa spun o asa banalitate.
desigur, intr-un discurs retinut (lamentatiile sunt chiar in-ter-zi-se!), cu umor si (auto)ironie (= control), adica al starii de plutire, plina de frumusete. pe asta pot spune ca mizez, da.

sper sincer sa nu fi stricat cu interventia mea... dar nu e prima oara cand "aud" asta.

sint unele imagini ok, cum e cea cu acarienii care cad ani de zile, dar unele par dintr-o compunere de premiant (Pe cerul încadrat de capetele blocurilor, apusurile
sunt totdeauna spectaculoase, de culoarea
prafului de cărămidă. - cerul incadrat de capetele blocurilor si apusurile care sint, cum altfel, spectaculoase si de o surprinzatoare culoare a prfaului de caramida  - sau Capetele copacilor se scutura de ciori); apoi, incerci sa imiti frazarea din poezia "buna" (in sensul de "de buna conditie" sau asa ceva), dar tai versurile aiurea, nu ai simtul engambamentului (de ex că toată lumea ştie ce este şi
se tratează. - dupa "si", pentru ca l-ai taiat acolo, cititorul se asteapta la ceva pe rindul urmator  care sa justifice ruperea de ritm. dar nu se intimpla asta. de ce e taiata in doua fraza? exista vreo logica muzicala sau de alt fel?

un poet care scria in felul asta in anii 80 e a musina (si el are poezii cu "omuletii", dar nu de asta), dar el isi construise o personalitate (da, un personaj mai greu de confundat...). si rich avea o personalitate (in a doua perioada - cea de mijloc si cea mai puternica - a poeziei ei miza ei era construirea unui limbaj opus celui patriarhal (this is the oppressor’s language /yet I need to talk to you).

claudiu, cred ca am vb destul de punctual pe text (nu pe cit as fi vrut de fapt, pt ca mai sint totusi citeva parti ok), nu l-am expediat din doua vorbe, asa ca nu poti sa zici ca e un comentariu resentimentar si atit. si, repet, n-am spus niciodata ca diana e un poet grozav, asa cum practic nici nu ne-am certat, ne-am racit pur si simplu. doar ca m-am hotarit, din anumite motive, sa incep sa spun cit mai des ce cred.

mie-mi place.

aş scoate "fiind o experienţă personală" şi aş înlocui "dublate" şi "adormite".

cred că-i mai bine "Las fereastra / până mă întorc, să se aerisească". nu văd rostu fragmentării prin punctu ăla.

dane, în afară de cazu ăla cu "şi" în finalu versului, restu mi se par tăiate bine. (deşi dacă repeta faza cu "şi", putea chiar să facă o marcă stilistică din asta.)

o sa incep cu asta, pentru ca abia astept sa spun :P :compunerile de premianti sunt delicioase :) 

mi s-a parut interesant ce spune valentina cu chick lit si inteleg de ce zice asta si nu se refera numai la txtul asta (pe lga referinta aia cu rev de femei, care si aia conteaza, mai ai rujul rosu etc. si mai ales atitudinea in anumite txte, masca, nu personajul, de unde partea cu "depresia," exact ca in chick lit) vreau sa zic ca nu conteaza (si eu si stiu :)) ca nu mizezi pe asta, e f bine ca ti iese de multe ori ceva care sa semene si cu asta
dar aici avem de fapt bazele unei ere postdepresive a personajului. un fel de lume suspendata, in care chiar defectele sunt exploatate cu afectiune :P un fel de era a supravietuirii in care deja supravietuirea asta devine posibila, nu mai e in stadiul de proiectie. de unde aerul de multe ori senin. si daca am zis postdepresie, ma refer la flashurile negre care vin din spate, dintrecut, dar care acum sunt luminate altfel: ultima strofa e f puternica din punctul asta de vedere
bine, sunt zone in txtul asta care mi se pare ca ar mai trebuit putin lucrate si de multe ori fraza e poate taiata prea devreme si discursul evolueaza numai pana aproape de narativ, ramanand hibrid. dar astea sunt detalii ... J

io am făcut aşa în primu volum. mă refer la versuri terminate în conjuncţii/prepoziţii. într-adevăr, dacă abuzezi, deranjează. creează o anumită aşteptare, care tre să-şi găsească obiectu în versu următor. dacă le foloseşti justificat şi cu măsură, io zic că-i o idee bună.

(am folosit de câteva ori titluri care se terminau în "şi", fiind întrebat, cu revoltă, ce fel de titlu-i ăla care se termină cu "şi".)

mie mi-a parut ok textul, desi am avut retineri la inceputul lui din cauza acelorasi apusuri, care nu vor fi sunand ele chiar cliseu, dar tot dau aiurea am senzatia. imediat dupa, in aceeasi strofa, mi-a placut insa faza cu scuturatul paturii si acarienii.

acum, ca am aflat ce is alea pcte fudds, cred ca prelungesti prea tare comparatia cand  adaugi Numai miopii le pot observa (desi ideea ar fi misto), desi daca pastrai doar asta nu cred ca se intelegea suficient. oricum, raportat la strucutura poemului, cred ca strofa secunda lungeste prea tare acolo. ai strofele de mijloc separate si parca prea mari fata de restul.

cea mai misto rmane cred penultima strofa, e ceva de prin hitckcok am senzatia acolo, care imi place, mai ales ca semnul se schimba acolo, ciorile nemaifiind percepute pasiv (faza anuntata cumva de croncanit etc). ultima strofa mi se pare misto, de asemenea,

îmi pare rău, nici nebun, nici îndrăzneţ. io-s normal şi timid.