nu e un rezumat al cartii lui McKee. nu e o treaba profesionista ce am facut aici. nu e mare scofala, doar un mic innstrument de lucru, daca vreti sa va jucati cu el.

am lasat deoparte multa gargara si sfaturile practice etc. m-am concentrat pe elemente de structura si alte cateva amanunte care mi se par folositoare.
 

cartea are vreo 420 de pagini, deci vă rog daţi-mi o pauză în privinţa traducerii termenilor şi chiar şi în privinţa exprimării, am contras cat am putut si am parafrazat si am lucrat rapid si neglijent.

folosesc 'poveste' în loc de 'naraţiune'
 

distinctia scena-secventa-act e folositoare pentru proze mai lungi, nu pentru ce vrem noi aici

am adaugat si 2 snap-shots cu genuri&subgenuri care pot fi de folos in fortarea inspiratiei si 1 cu gap-ul, e clar cum explica el

- unitatea de bază a povestii este EVENIMENTUL = SCHIMBARE, semnificativa din punct de vedere al poveştii, în viata interioară/exterioară a unui personaj.

- schimbarea produsă în urma unui eveniment devine semnificativă pentru poveste atunci când ea afectează o ‘VALOARE’ = o stare/experienţă/calitate umană cu caracter universal, care poate oscila între pozitiv şi negativ (sau viceversa) de la o clipă la alta (Ex.: dragoste/ură, curaj/laşitate, entuziasm/plictiseală, putere/slăbiciune, speranţă/deznădejde etc.)
 

- evenimentul produce o schimbare care afectează o valoare. schimbarea se produce prin CONFLICT (interior sau exterior)

- ideal este ca fiecare SCENĂ din poveste să fie centrată pe un EVENIMENT. fiecare scenă trebuie să producă o schimbare (perceptibilă pentru cititor) a ‘valorilor’ unui personaj.
 

- o succesiune de SCENE = SECVENŢĂ. la finalul unei secvenţe, schimbarea pe care o suferă ‘valorile’ unui personaj trebuie să fie mai semnificativă decât simpla succesiune a schimbărilor suferite în fiecare scenă anterioară.
 

- ACT = o succesiune de secvenţe care se încheie cu o scenă / punct culminant = o schimbare cu impact mai semnificativ decât toate cele de până atunci.
 

- o succesiune de ACTE = POVESTE. povestea culminează cu un PUNCT CULMINANT al poveştii = schimbare absolută şi ireversibilă (spre deosebire de celelalte schimbări de pe parcurs, care oricât de radicale şi pline de greutate ar fi, sunt întotdeauna reversibile).
 

- INTRIGA = asamblarea evenimentelor selectate de autor (dintre toate evenimentele posibile în diferite momente ale poveştii; accentul cade pe selecţie şi asamblare)

- 3 tipuri de intrigă: clasica, minimalista si ‘anti-intrigă’; pe noi nu ne interesează decat intriga CLASICA, ale cărei caracteristici sunt următoarele: CAUZALITATE (acţiunile decurg unele din altele); FINAL ÎNCHIS (toate conflictele se rezolvă într-un fel sau altul, schimbarea ireversibilă şi absolută s-a produs, nu se mai poate adăuga nici un rând, nici o scenă, nici un eveniment); TIMP LINEAR; CONFLICTELE SUNT PREPONDERENT EXTERNE, în orice caz cele esenţiale pentru desfăşurarea acţiunii sunt externe (adică între protagonist şi ‘lume’, nu în sânul lumii lui interioare); PROTAGONIST UNIC; REALITATE STABILĂ (adică lumea în care se mişcă personajele funcţionează la fel pe toată durata poveştii, fără chestii absurde); PROTAGONIST ACTIV (adică el e cel care acţionează, nu aşteaptă să reacţioneze la ce se întâmplă în jur; îşi urmăreşte ţelurile acţionând cel mai adesea în conflict cu lumea din jur).
 

- PERSONAJELE trebuie să aibă CARACTER . adevăratul CARACTER al personajelor se dezvăluie din alegerile pe care le fac personajele SUB PRESIUNE. cu cât e mai mare presiunea la care sunt supuse, cu atât mai adevărată&importantă e trăsătura de caracter care ni se dezvăluie. CARACTERUL unui personaj se poate dovedi a nu fi ceea ce pare la un monet dat (adică o dezvăluire gradată, presiune progresivă care înlătură strat după strat, pentru a ajunge la ADEVARATUL CARACTER AL PERSONAJULUI).

- CARACTERUL personajului ne interesează mai ales pentru CREDIBILITATE. caracterul, aşa cum se dezvăluie de-a lungul poveştii, trebuie să fie perfect compatibil cu acţiunile personajului(chiar ceea ce poate părea exagerat/bizar la un moment dat, să facă sens în ansamblu).
 

- povestea se naşte în minte autorului din 2 elemente de bază: PREMIZA (‘ce-ar fi dacă…?’) şi IDEEA DIRECTOARE (controlling idea) = TEMA (mckee prefera pe buna dreptate s-o numească idee directoare, fiindcă aşa ne duce cu gândul drept la funcţia ei esenţială – CONTROLUL/TRIEREA opţiunilor narative (selectarea evenimentelor care ajung să facă parte din poveste se face mereu prin confruntarea cu IDEEA DIRECTOARE, pe criteriul necesităţii, sau măcar utilităţii). IDEEA DIRECTOARE ar trebui să poată fi exprimată, în mintea autorului, într-o singură frază, descriind CUM şi DE CE viaţa se schimbă între momentul T zero şi finalul poveştii.
 

- IDEEA DIRECTOARE nu trebuie să apară niciodată exprimată ca atare în poveste. POVESTEA ESTE DOVADA VIE A UNEI IDEI (ideea din mintea auorului se transformă în acţiune, povestea devine o demonstraţie creativă – STRUCTURA EVENIMENTELOR PRINSE ÎN POVESTE = MIJLOC DE EXPRIMARE ŞI DEMONSTRARE A IDEII, FARA EXPLICAŢII)

- povestea se naşte în punctul de contact dintre lumea subiectivă a protagonistului şi lumea obiectivă; acolo se creeaza un HIATUS (gap) intre asteptari si rezultate

........

........