permalink: http://www.clubliterar.com/texte/singuratate.html
HitGirl
Singurătate
Singurătatea e o stare atotcuprinzătoare :). E greu de vorbit despre ea. Am crezut de la un moment dat, pe la sfârşitul copilăriei, că e ceva din construcţie. Nu numai la mine, la toată lumea, doar că eu înţelegeam limpede că lucrurile stau aşa şi aşa şi aşa şi mă împăcam cu situaţia.
Anii au trecut şi am aceeaşi convingere ca atunci, la sfârşitul copilăriei, doar că unde mai înainte era avânt şi zbor şi euforie, în singurătate, acum o greutate mare atârnă şi pe avânt şi pe zbor şi pe euforie, ca o gravitaţie de pe altă planetă.
Ştiu că s-ar putea spune că timpul nu lucrează în favoarea mea, dar eu cred că lucrează în favoarea mea. De multe ori, de cele mai multe ori, mă tratez cu o indulgenţă exagerată, ca şi cum aş menaja o fragilitate, o sensibilitate deosebită. O sensibilitate despre care nu ştiu exact ce-i cu ea, dacă e adevărată sau e doar o închipuire, probabil e doar o inchipuire. Fiindcă ştiu că atunci, la sfârşitul copilăriei, am terminat-o cu orice fel de sensibilitate, fragilitate.
Dar frica se transformă într-o emoţie aparte, cumva foarte corporală, care nu seamănă cu alte emoţii. Si freamătă pe dinăuntru în felul ei care nu seamănă cu nimic altceva.
Comentarii
e foarte frumos textul asta
pe scurt: :)
dumitru
15:30:04, luni, 23-05-2011aş renunta la "scarbos" din finalul textului.
HitGirl
16:13:54, luni, 23-05-2011bine, am scos.
Cătălin Lazurca
16:35:34, luni, 23-05-2011daca e ironie, mersi
daca nu, atunci e peste puterile mele si singuratate si copilarie si sfirsitul copilariei si euforie si timpul si indulgenta si fragilitate si sensibilitate deosebita si emotie si freamata pe dinauntru.
scirbos de-a dreptul, te dau afara
HitGirl
16:57:21, luni, 23-05-2011cum sa fie ironie? iti lipseste tie o dimensiune de receptare, dar nu ma supar. e un text confesiv, nu ma astept sa fie foarte apreciat dpdv literar.
Cătălin Lazurca
17:04:34, luni, 23-05-2011si daca e confesiv tre sa torni tot? nu trebe, parca-i tot citit kafka sau despre, baga de seama :)
Ema Hart
19:44:02, luni, 23-05-2011
La prima vedere textul acesta pare a fi doar un moment introspectiv si atat.
Sunt atatea teme majore abordate: singuratatea, frica, sensibilitatea si asta in numai cateva randuri incat e greu sa functioneze cumva(plus ca lucrurile astea sunt exprimate conceptual ceea ce le face impenetrabile).
Cred insa ca este doar o problema de perceptie atrasa de un anumit text sablon. Pana la urma faptul ca timpii confesivi ocupa intreaga sfera emotionala a textului nu poate fi decat un lucru benefic. Si e frumos ca se intampla asta fiindca aici autorul isi manifesta 'esenta' si vocea nu este nicicum contrafacuta.
Am observat ca textul are niste modulatii ceva in genul acceptare, depresie, anxietate(in 3 paragrafe succesive).
Sincera sa fiu imi place mai mult starea din primele doua: singuratatea acceptata ca un defect de constructie si perceputa ulterior ca o lipsa si mai putin concluzia finala care transforma acceptarile astea filosofice in teama justificata sau nu.
Insa am senzatia citind acest text ca exista o unda de sensibilitate foarte inalta si multa autocunoastere :)
pe scurt: .
ana tskazak
17:24:29, joi, 26-05-2011cand am citit prima data textul am zis etete, dar apoi l-am mai citit si cu video si mi s-a inmuiat inima instant, mi-a placut, ca mi-a placut si filmul si imi place si singuratatea, care nu este un "defect" de constructie cum zice ema, si eu nu vad nici depresie si anxietate si acceptare la modul ala denial, anger, bargaining, depression, acceptance, ca nu e o boala cu care te nasti, dar imi place gravitatie de pe alta planeta... lone-ly-la-la-la-laaa-uu
constantin liculescu
09:58:21, duminică, 22-05-2011