ies cu mama doar pentru o analiză

după curba de la Lidl ea sare din dreapta și-o claxonează

din scurt pe Cristina conduc

și privirea – disk defrag. pe casa parohială erau niște brazi i-au tăiat

așa om fi fost tot timpul    parapeți

pentru lucrurile dispărute?  mă gandesc dar nu las

 o avem pe Cristina   a vizitat second handurile

și acum face ocol spre-un Loto

pufnim și-i abia dimineață.yeah.

/

mi-am promis după intervenție

urcăm Trei Movile măcar atât pentru lunile astea

de ambiguitate fără plată

chicoteam în idei da – întotdeauna deasupra străzii brândușelor

ca un copil vânăt de fericire

în planor: peste pădurile astea forțând nota

cu atâta claritate   ce-ar fi să rămân așa în final

omul e proprietarul zilelor lui

dar acum ea se pune și-mi

povestește despre cum își vor frânge încă doi

sănătatea (e vorba de tatăl meu și bunica – mama ei)

bag subtil varianta urgentă în timp ce trecem

de școala specială descifrez ca un tartor

documentul y din calculator în cap

ca un desfășurator punctând

ocolișurile pe lânga

cele mai frumoase chei

acolo notasem    totul e cunoscut

pisicile europene virează

spre curtea de basketbaliști păcat

o să le alunge cât colo

în buruiala runcului  

falduri albastre după ondină - mașina

plină de simțăminte

/

dar uite norul ăsta are vâna unui tricou

de sportsman ha daca ar zări și jucătorul l-aș

prinde pentru o scanare   un singur mulatru

înviorând privirile din oraș

râd. râd pentru orice situație

   și chiar dacă îmi dau seama

tot tremur la buza confirmărilor -

document y . telefoane pe care

sigur că le pândesc.

offlineuri, spirite blajine.

dragul meu drag.

la 1 soarele o sa ma toarne în forma

unei ciuperci ofilite

scăpate  pe bancheta din spate

și poate atunci, în sfarsit, n-o sa mai accept

părerea mea personală

/

pentru că da, de atâtea ori, n-am vrut să alunec

ca un arici bând din laptele civilizației

foșgăind pentru dragoste

ca fetița asta -

iat-o pe maică mea cum schimbă macazul

pierde și ea pentru că îi place

să ne înduioșam împreună și-mi amintește

de inițialele mele cusute în stânga unui pulovăr

de mohair  hm nu știu unde

ne-a racolat așa timpul 

cerul explodează pe fața unui roboțel

de la intrarea clinicii

întotdeauna se înghesuie și luna

chiar de la amiză ca

o umbrelă stranie în studioul ăsta

în care am tot dospi de plăcere

când nimeni nu vede mai clar

decât celălalt