chiar îmi place, dmitri;

poporul frate si prieten scrie cum scriu oamenii vii, and rocks harder than we do

"Mama pe marginea patului,
încremenită" - din primele versuri poemul capata un soi de imagistica a la abuladze, imi place genul acesta de "mistica obscura" / "calatoria lunga si umbrele care se mişcă pe cîmpuri ca nişte degete lungi", imi creaza senzatia de drum spiritual mai mult sau mai putin inchipuit / ultimele doua versuri le privesc ca pe o incercare de intelegere a acestui drum, de re-cunoastere.

nu-i rau..."umbrele care se mişcă pe cîmpuri ca nişte degete lungi, "-in sfarsit, ceva in limba romana.

revin pentru ca e foarte bun textul (de fapt extraordinar) ...aproape ca-mi vine sa ma ciupesc sa fiu sigur ca-i adevarat... "Am un frate, Andrusha. El are 8 ani. Pe tata îl cheama Victor. Pe mama o cheamă Tatiana. Scriu o carte despre familia mea. O carte despre războaie. O carte despre boală. Şi despre toată dragostea care ne înfăşoară"...Faulkner deja..

imi place f mult, desi merge f impotriva a ceea ce consider eu citibil, no, asta e, avem tot timpul sa ne mai corectam opiniile.

da aveti dreptate:) chiar e f bun