[rskt]
permalink: http://www.clubliterar.com/texte/rskt.html
val chimic

[rskt]

 

 

 

 

Ma conectez la lumina de veghe, a cărei sursă, în mod deliberat

Nu se arată

Ci infuzează în mine, aşa cum eu aş fi mulţimea peste care se lasă

O pânză de lumină laser

Până când eu nu voi fi eu, în sfârşit

 

 

 

 

de ce se va îngropa în cărămizi

EGG NO EGO sâmbătă, 30 iulie 2011

 

~ materialitate, maternitate ~

note de lucru

"plants are now no longer distinguished from animals .... Insects identical with rose petals adorn a bush . . . . And then plants are confused with stones. Rocks look like brains, stalactites like breasts, veins of iron like tapestries adorned with figures." (Flaubert)

 

- pentru că va sta mai mult timp îngropat decât deasupra solului

- pentru că vrea să se depersonalizeze şi să intre în posesia spaţiului, să fie asimilat

- pentru că locul-ţintă e de o fragilitate masivă /\ stă să cadă /\ iar corpul e o grindă însă de mult mai multe ori un balast

- pentru ca s-a plictisit de: pielicica roz, incapabilă să se camufleze aşa cum îi este dat; haine; poziţia verticală a corpului minat (în timp ce în oraş, pietrele zac abandonate într-o ruină informă, şi e extrem de obositor să vezi cum se construieşte întruna fără eficienţă sau durabilitate, ci doar în speranţa năruirii. materialul folosit e perisabil, iar consumul-enorm. în oraş, poziţia verticală a corpului nu mai are sens, atâta vreme cât construcţia urbană e strâmbă, haotică, lipsa de integritate a poziţiei corporale e dusă la noi limite, libertatea de mişcare e pavată şi apoi dublu înconjurată. tocmai de aceea, lupta de restaurare trebuie dusă de pe noi poziţii)

- pentru că Muntele lui Venus e gras şi se va pietrifica

- pentru că sânii nu au sens dacă nu ţi se umplu de lapte şi atunci să intre în morfogeneză, să fie dâmburi mişcate de respiraţie, să dea suflu inanimatului 

- pentru a simţi o nouă greutate, o nouă presiune, ce vor fi externalizate

- pentru a realiza pericolul. ţine piatra deasupra capului, într-un echilibru precar. cu mâinile încinse cu cărămizi, ţine capul în mâini, ca într-un leagăn. opune-te câteva momente forţei gravitaţiei

- pentru a-ţi prelungi corpul şi a te topi în peisaj. linge ceva maro ce se prelinge, în durată, lângă gura ta, de sus în jos

- pentru că hibridului de nedescris îi este dor de coada lui, acum grea, lipită cu forţa la loc

- pentru că acasă e peste tot

-

- pentru că refuză descendenţa umanoidei

- pentru că aspiră la permutabilitate

- pentru că acolo nu există conflict şi nici ambiţie, ci doar o firavă speranţă în magia simpatetică

- pentru că în oraş sunt copaci de plastic, plase de plastic, gazon, iar din pământ ies tuburi verzi de plastic, ca trahee oribile ale unui cap despicat şi imposibil de a mai fi lipit (cu scuipat) de corpul lui de pământ cimentos, într-o operaţie nedefinitivată, cu aţele încă atârnând

-

-

-

Comentarii

val chimic
17:46:58, joi, 09-06-2011

este o poezie de circumstanţă, aşadar o riscată.

___

pentru lucrurile pe care le-am lăsat neterminate

 

 

 


m. dutescu
18:30:57, joi, 09-06-2011

pai ce ar fi de zis? presupun ca nu vrei s-o mai lucrezi :) dar sa stii ca are si chestii misto, dulcegi, cumva vintage


bogdan odăgescu
20:57:30, joi, 09-06-2011

patetism la val chimic, yey. imi plac riscatele. desi ai cateva imagini prea prea. stare de gratie nepamanteana si catelusi inecati, you tearjerker you. dar banuiesc ca vine la pachet. si eu cred ca pot ramane cateva lucruri faine, daca te intereseaza s-o mai lucrezi.


cosmina morosan
11:10:57, vineri, 10-06-2011

mie imi place f mult toata - si mai ales astea:

Mi-e ruşine că folosesc cuvintele lumii

Pentru a descrie o stare de graţie nepământeană

 

Perdeaua e înfiorată de o boare de vânt şi îi mângâie picioarele

Într-o cameră suspendată

 

O pânză de lumină laser

Până când eu nu voi fi eu, în sfârşit


andrei dobos
15:00:20, marți, 21-06-2011

~no ego art~

pe scurt: eggo

tu
00:43:04, vineri, 15-07-2011

eu ce nu ma prind este unde sunt

"

Celui care leagă fire invizibile, despletind fâşiile încă nedesluşite ale coconului minţii

şi mai ales

Celei care stă necunoscută, mişcată acum numai de pura imaginaţie, într-o stare idealizată

 

Împreună într-un plan afectiv

 

Mi-e ruşine că folosesc cuvintele lumii

Pentru a descrie o stare de graţie nepământeană@ care apar pe prima pagina

 

nu suna rau


lev mallev
07:51:05, vineri, 15-07-2011

din comentarii inteleg ca e un alt text decat cel afisat mai sus. nu mai inteleg nimic .

pe scurt: bunbun ne riscam dar unde e textu'?

m. dutescu
14:27:10, vineri, 15-07-2011

autorul val a mai modificat textul intre timp iar pe prima pagina au ramas recomandate niste versuri din versiunea veche, dar e ok asa


val chimic
14:10:12, marți, 26-07-2011

şi am adăugat hop şi-aşa