e la fel de frumos ca melodia asta http://www.youtube.com/watch?v=iBVkq-V3jg0. e atit de controlat si cu instinct artistic superb (imagini rare, cum si trebuie, dar tari (si tocmai pt ca rare) -  macaralele se rotesc tacticos, cuvele isi vomita terciul gri).

as renunta la asta: "De aici se văd doar vârfurile clădirilor din jur." etajul 8 si mai ales ultimul etaj produc deja sugestia vizuala. plus ca "varfurile cladirilor" e asa mai retro, cam pe langa limbajul psiho si tehno utilizat aici.

si la asta: "Numai aşa mai pot să mai adorm, va deveni trucul meu, pe care o să-l folosesc şi în alte situaţii.", da senzatia de prea mult autocontrol.

"într-una" e de fapt "întruna", fiindca e adverb.

admir montajul, e impecabil.
 

e f frumos parca e vocea unui personaj dintr un film de animatie probabil fiindk discursul asta psiho-explicativ la pers I e destul de weird
mai sunt mici infime chestii pe care le ai putea scoate/lucra pt claritate sunt pe fuga acum dar o sa revin mai in tihna

inceputul e putin ezitant, ai cateva explicatii inutile acolo, da intr-un text de genu cred ca-i mai bine asa pt cititor. trecerea realitate-text (prin lectura) tre sa fie o glisare si la tine fix asa a iesit: soare, camera, laptop - etj. 8, seara, zgomot in strada, apoi trecerea la o expunere tip jurnal, dupa care am dat play piesei puse de vm in comentariul lui, + fisa psihiatrica (super!)...

dpdv tehnic e tare. pe alocuri imi plac si fragmente.

e fff frumos scris

(sry asta poate sa para personal - cand eram la rasca si am citit primul draft al volumului, cu toate notele marginale si secventele de jurnal aveam senzatia ca citesc un roman scris intr-o alta tehnica decat m-am deprins sa citesc - si mi se pare ca ti-am spus asta atunci. cititnd asta, senzatia pare identica cu cea de atunci :P )

da, e bine scris si sunt f de acord cu ce zice khora. dincolo de astea, textul are o raceala care ma ingheata, nu stiu dc s-a vrut asa. oricum, pt mine e  un exercitiu perfect de anti-empatie. chiar si acolo unde combinatiile de cuvinte par sa semnaleze emotii de vreun fel, parca li s-a aplicat un procedeu misterios de extragere a "caldurii" (ca altfel nu stiu cum sa o numesc). sau, in fine, li s-a injectat o forta de respingere, cum sunt bulele alea in care sunt invaluite unele personaje si cand ceva da sa se apropie de ele, sa le atinga cumva, buf! ricoseaza.

imi place mult colajul asta. singura chestie care-mi vine in cap acum ca un fel de repros e ca nu pot citi prea mult daca e construit numai asa, atat cat e acum e de-ajuns

si idem khora, aceeasi senzatie - doar ca eu nu am citit-o la rasca, ci acasa, in pat, de vreo 2 ori consecutiv

multumesc pentru observati.  nu s-a vrut asa, HitGirl, chiar dimpotriva, am scris-o cind ma simteam foarte rau, dar intr-un fel foarte straniu, si foarte protejata in singuratatea aia.

si eu voiam sa zic ca e excelenta dpdv tehnic, da mai e de lucru la capitolu feeling. eram fascinat de constructie, de planuri, si m-am gandit ca poate asa ai vrut-o, rece.

Social withdrawal among Japanese youth has been noticed since the latter-half of the 1990s. It is called Hikikomori in Japan. Though some clinicians in the mental health field have referred to social backgrounds of this problem, only a few sociological studies have been conducted. I have conducted participant observation in a private support group and recorded the rehabilitation processes of people with Hikikomori for two years. My study has two aspects. First, it is a short ethnography concerning the features of the group efforts. Second, it is intended to interpret relations between the features and rehabilitation processes. The first feature is the group dynamics arising from friendly and competitive relationships among the people with Hikikomori—called Hikikomorians. The second feature is“managing categorization”. It is a tendency to be vague about categories that indicate their social status accompanied with some roles. This tendency could be observed in various aspects of the group activities, for example, concerning diseases’ names, schedules, definition of space and so on. Managing categorization allows Hikikomorians to easily participate in and experience social activities. They are people who do not have social categories to explain themselves easily in social settings and do not have the self-confidence to perform some roles. Under social pressures, however, they tend to maintain a behavioral principle that is based on categories. Managing categorization therefore functions to provisionally release their attitudes and allow them to attempt trial and error based situations more easily. Finally, I also indicate some difficulties of managing categorization.

impresia de raceala vine tocmai din imperfectiunile de care ziceam. in primul rand din constructia prea corecta daca pot sa i spun asa a frazelor ca de ex aici "semanau CU CELE DIN filmul lui hitchcok" efectul ala frumos pe care l ar fi avut rasul aici e astfel distrus. trebuie rescris cumva
iarasi "si am inchis repede TOATE ferestrele" - e f scurt sa inchei scena asa si din cauza asta suna rece si fals
nu cred ca merge sa spui "intrerupta de insomnie" cel putin mie mi se pare defectuos
truc aplicat / probabil aplicabil - pt ca aplicat ala e deja din alt film, e prea artificial lipit acolo
e deranjanta si repetitia aia "numai asa MAI pot sa MAI adorm" - poate pare exagerat ca subliniez toate astea dar chestiutele astea mi se pare ca racesc vocea complet pt ca asa pare un discurs invatat mai degraba decat unul controlat, de asta ziceam de personaj de animatie fiindk pare un desen care vbeste in replici etc. sau discursul unui alien dar nu in sensul ala frumos care ne place. numai ca txtul poate fi remediat f usor defectele sunt infime cum ziceam si ar fi frumos sa le elimini si sa rezulte vocea aia controlata si cu secundele de seninatate - nu gasesc alt cuvant, dar nu asta e, in fine. oricum ultima parte aia cand te ai enervat e f bine scrisa, raceala acolo e cu sentimente si i sta bine :)
la scena din metrou ar trebui sa pui punct "dupa fetele lor" e mult mai ok
plus ai grija cand schimbi timpurile imperfect prezent etc nu cred ca iti serveste intotdeauna
acolo cu apartamentul vecin ar fi mai ok daca n ai preciza ca a stat gol "UN AN' etc/ mai sunt cateva asa paragraful cu sunetele ar mai trebui lucrat de ex,, dar cred ca deja s-a inteles care e ideea

mi ar fi placut sa ai o fotografie cu camera eventual o imagine suspendata intr un chenar de camera web sau asa ceva sa fie piesa de youtube vizibila poate tot asa cu tot cu laptopul vizibil cumva
in fine, cam asta :)
 

reiau activităţile obişnuite odată cu ziua de luni

E O PROBLEMA AICI. EU N-AM SCRIS CHESTIA ASTA DE MAI SUS. NU CA AR FI MALIGNA, DAR CHIAR N-AM SCRIS-O. CUM FUNCTIONEAZA CONTURILE ASTEA???

Salut, green plastic. stii cum se face ca am aici o replica - reiau activităţile obişnuite odată cu ziua de luni - pe care nu am postat-o? in rest, toata simpatia

nu stiu ce s-a intimplat. nici nu intelegeam ce vrea sa insemne.

da, imi aduc aminte, l-am citit mai demult si mi-a placut atunci aproape la fel de mult ca acum :)

e scris bine, impecabil - asta ar putea deveni la un m dat o problema, nu stiu, prea mult control strica de la un p incolo. parca s ar simti la un m dat in tx nevoia unui rapt isteric sau in fine, ceva murdar. si tot vizavi de scris bine - vocea e cam aceeasi din ochii polaroid, doar ca e limpezita si matura acum - si intr un sens infumusetata (greseala asta am facut o si eu in zero grade k) - data cu surdina, obiectivizata din teama sa nu pici de penibil si din dorinta sa ramai decent (e si asta un alt fel de a parea occidental, mai subtil decat ala bovaric al urbanilor care e doar forma goala - asta e al tzaranului care se controleaza cand ajunge in casa boierului, nu mai ragaie, nu mai ridica vocea etc). nici nu mamutareste purtarea boierului din vest cum fac urbanii, dar nici nu e el insusi fiindca se cenzureaza din rasputeri. 

adi, cred ca sunt oameni care 'din fire' se controleaza atunci cand vorbesc/gesticuleaza in public, fara nici un complex de periferie, fara intentia de a parea occidental sau oricum altfel (mai civilizat). e firea omului la mijloc, tot asa cum marlanul le face din fire pe cele marlanesti, nu ca sa fie mai fidel tipologiei de marlan.
daca 'bovarismul urbanilor' de care spui tu e cu siguranta un cliseu usor de clasat, ce se intampla cu reglarea tonului unui autor, ca sa se armonizeze cu niste cerinte interne (fie ele venite si din teama de ridicol, dar fara nici o legatura cu repere exterioare de genul occident vs balcani sau alte diverse) e cu totul altceva, tine pur si simplu de personalitatea autorului.
simplul fapt ca un individ traieste intr-un spatiu 'neoccidental' nu-l impiedica sa aiba din fire trasaturi mai des intalnite in spatiul occidental. ar fi o nebunie sa-i ceri sa fie mai 'neaosh' in apucaturi/sentimente/forme de exprimare, cand pt el 'neaosh'-ul tau nu inseamna nimic, e egal poate cu bovarismul urbanilor.
si aici voiam sa ajung de fapt, ca tzaranul care musteste de autenticitate, de care zici tu, n-o sa faca niciodata literatura. el stie sa ragaie asa cum trebuie, dar n-o sa-ti placa daca o sa scrie despre asta. scrie bine unul care s-a prins ca ragaitul e neaosh si vrea sa mearga pe neaosh, adica tot un jmecher talentat si manipulator.

cred ca raceala e, pe undeva, si politica, adica vine cumva impotriva isteriei neaose. e o forma de revolta matura, distantza, raceala, autismul, intr/o tzara si cultura care apreciaza culoarea, pitorescul, marile sentimente, marile retorici. dar e in primul rind ceva personal, sint de acord cu hg - e ca la emily dickinson, "after great pain, a formal feeling comes/ the nerves sit ceremonious like tombs" sau ca straina gura a lui eminescu.

bovarismul urbanilor e ceva vechi de cind lumea si poarta multe nume, unul fiind cosmopolitism, dar nu tine de culturile mici sau de saracie, suedezii tinjesc la new york, ii imita uneori grotesc, ny-ezii s-ar vrea la berlin si tot asa. nu sint forme goale, sint forme, asa e facuta lumea, prin imitatie, nu e nimic neobisnuit. mai aiurea e cind imprumuti si problemele altora si incerci sa ti le rezolvi, cind nu mai poti de atitea pungi de plastic (nu ca n-ar exista probleme ecologice si la noi, dar tin de macro, in primul rind, de sisteme intregi care trebuie schimbate)  

dar inteleg si ce spune adi - arta trebuie sa fie si murdara si artistii sa si ragaie, pentru ca nu e un joc social cu regulile societatii cotidiene

nu vroiam ca gabi sa ragaie sa fie autentica in felul ala. ziceam doar ca discursul e prea controlat si da, pe undeva prea intelectual, prea nevrotic, prea epuizat. problema e cred a mea, ca am iesit din filmul asta existentialist cu alienarea aseptica. r novac ar zice ca ce fac e narcisism, ca in loc sa ma apropiu de text si sa incerc sa l inteleg imi fac eu filmul si ma definesc prin opozitie la el. imi place mult imaginea asta:

Aş vrea să-l transform într-un fel de plesnitură violentă, repetitivă, ca un bici umed care plesneşte suprafeţe încărcate de electricitate.

eu n-as putea sa scriu un text ca asta. dar imi place foarte mult