Din 88, de când  

n-am mai copiat  

şi o terminasem

 cu alcoolu

Pervazul pe care

 trosneam sâmburi

 de caise;

 pe care înşiram adagio

 scăriţa de lego 

şi coliţa de Bissau;

pe care scria

 cu cretă galbenă

 un pic mai apăsat

 scria

 “I love Dog”

 urmat de câinele

 săgeată în carne şi oase.

O bordură unde dacă mă-ntindeam

 şi îndesam iarba  smulsă

 de la leagăne  

 era o pernă perfectă

Acolo unde încălzeam mai

 mulţi tembeli

 asfaltul

 şi unde

 unul nu ajungea

 să fie acceptat.

 dar era ceva

 fără nimurucul

 de la doi

 (Tu te-ai uitat –

 Eu mă uitam –

 la mina creionului

la oglinda ascuţitorii

la fermoarul penarului)

 Tot timpul acolo

pe tulburare, clavicord,

 timpan şi acordeon

 striviţi de umbra primitivă  

dinspre bloc.