poem confesiv 39
permalink: http://www.clubliterar.com/texte/poem-confesiv-39.html
dumitru

poem confesiv 39

castanele se desprind lovesc portiere

 sistemul nu face diferenţa între stimuli

şi declanşează alarma

ca radarele proaste: stolul în migraţie produce alertă la comandament

 

 mă uit la crengi au rămas iar fără frunze câte anotimpuri încă eu

mă strâng în pat închid ochii

vizualizez trasee în munţi ajung în punctul maxim

e mintea tot o lespede cu miriapozi

 

şi arta nouă

telegondolă

psihocriticii

Comentarii

g x g
18:40:42, luni, 04-10-2010

partea descriptiva, pe urma partea interioara si pe urma un fel de concluzii sau piste de interpretare. care arta noua?

pe scurt: am fost la polovragi, stiu peisajul