Omul este atât de complicat
am întâlnit un băiat de şaisprezece ani
şi ideile lui erau atât de clare
am încercat să-l conving că omul
este o fiinţă foarte complicată
că viaţa e atât de complicată
şi cu fiecare pas existenţa omului în lume
se complică tot mai mult
am încercat să-l conving că nu e bine să generalizezi
să pui etichete (are el această tendinţă)
şi i-am demontat cu răbdare o convingere greşită
care-i înceţoşa creierii
l-am făcut să aibă încredere în mine
să mă admire (şi am simţit desigur cât de tulburător
vibrează în el acest sentiment - admiraţia faţă de mine)
Am cunoscut un băiat de şaisprezece ani
i-am demontat o convingere greşită şi l-am făcut să mă admire
omul e o fiinţă atât de complicată
n-aş mai vrea să am iarăşi şaisprezece ani
cine spune că ar vrea e un cretin.
scrii la misto, ok
misto nemisto e f faina :)
de cate catralioane de infinite de ori trebuie sa spun ca nu scriu la misto, ca sa nu mai capat reactii de genul asta? cum faci diferenta intre chestii scrise 'pe bune' si texte scrise 'la misto'? daca vezi vreo gluma aici, arata-mi si mie. iar daca ti se pare un text tampit, sau care vehiculeaza tampenii, spune asta, spune ce vrei, nu ca e scris 'la misto'.
as putea lua vers cu vers sa-ti arat ce e gresit, cuvant cu cuvant, si apoi m-as referi si la intreg si ti-as da fiori - dar n-are rost, macar pt faptul ca si tu ai putea face asta singurica la fel de bine. iar diferenta intre sto si nesto eu cel putin o fac intuititiv, recunosc, n-am mecanisme si nici cultura. de unde si riscurile, pt ca depinde daca am mancat bine in ziua aia sau nu, daca am facturat sau nu etc.
dar n-as vrea ca fanii hitgirl sa inteleaga ca nu mi-ar placea sa citesc o carte cu astfel de texte, pe plaja
faceam aici scrolling si la un moment dat s-a luminat tricoul de pe mine. m-am gandit ca m-am albit si eu la fata, urma casuta de comentarii
comentariul lui cosa e mai poezie decat ce-a scris hit
in sfarsit nimic 'poezie', imi place f mult it s perfect
în discursul tău apar generalizări care nu sunt trecute prin filtrul personal gen ”omul este atât de complicat” sau ”am încercat să-l conving că nu e bine să generalizezi/ să pui etichete” (asta, într-un text în care apar generalizări, chiar pare scris la mișto. adică tu scrii cu existența omului se complică în lume și în același timp îi povățuiești pe alții să nu generalizeze).
și mi se pare că băiatul este lipsit de viață/servește doar ca piesă în demonstrație. portretul lui ar arăta cam așa: băiat = convingere - destrămarea convingerii - admirația. desigur e contrastul acela admirația pare ceva veridic. poate greșesc și de fapt asta ai vrut să spui că e vorba de un om intrat pe o traiectorie greșită, el aproape că nu e mai mult decât un aparat de etichetare etc. și atunci când va renunța la asta va fi cu adevărat om...
mi-e greu să văd textul astfel
prefer sa iau in serios si nu/mi vine greu pt ca de fapt singurele versuri cu adev neconvingatoare "sunt astea "am încercat să-l conving că nu e bine să generalizezi
să pui etichete (are el această tendinţă)" prea pedante dupa parerea mea, chiar daca e vba de un rol
nu ideea in sine ma deranjeaza la ele, as prefera numai sa fie altfel transpusa
altfel imi place italienii au multa poezie asa rece si sobra
m. dutescu
18:03:19, duminică, 31-07-2011