in numele a tot ce e frumos (dar nu preafrumospreapoetic) pe lumea asta, nu ai dreptul sa spui:

- lumina pustie; - sentiment brutal / tanar / ca o imagine; - stralucea rece

apoi, daca ar fi sa mearga cumva poezia asta (ceea ce nu sunt pregatita sa sustin), versurile ar trebui sa stea mai stranse intre ele, fara asa multe pauze prin care se scurge atmosfera construita de la o 'strofa' la alta. sa mai dispara si versul cu frigul sau ceva mai crud, si ultimele doua. dar nu stiu daca ce ramane merita sa ramana asa, sau sa se recicleze in alt text (sau sa dispara intr-un oftat).

eu as sterge penultima strofa cu totul, sau cel putin versul 3 si eventual si 2 - cel putin astea

de ce nu poti renunta la prostioare? ti-e mila? citeste cu voce tare textul initial si pe urma varianta finala si vezi si tu.

scoate si astea si pe urma e chiar perfect.

inlocuieste 'pustie' cu 'polara' (nu mi dau seama cum de te opresti la cel mai jerpelit adj din lumea asta)

incapabilă de vreun alt gest   - scoate si asta;

brusc
foşnetul
sub palmele mele
nu vroiam să mă întorc   - si asta, e o aberatie;

în spatele gardului
se vedeau blocurile - asta e concluzia, oare cind o sa dispara?

ar trebui sa arate asa:   

In parcul central
sub lumina polară
am tremurat
pentru prima dată
 

frigul sau ceva mult mai crud
 

leagănele se mişcau în spate
cu zgomot
un sentiment
brutal
tânăr
 

stăteam nemişcată
cu spatele de zid

am alunecat

era deja noapte
şi mă căutau toţi
dar nu mi păsa

=))

te repara Leac, la nevoie :)

daca tot o dai pe schimbare schimba-i si titlul din "nici nu mai conta" in "mai v. conta"