trebuie sa tai " Aveam mâna dreaptă în pantaloni, nu făceam prostii, doar ţineam palma pe pulă, îmi plăcea cum se simte pielea proaspăt rasă." si sa ramana doar " Nu dormeam, stăteam întins, cu lumina stinsă. " pentru ca a doua fraza din paragraf  " da explicatii" si asta o face sa fie in plus...

mai trebuie taiat " Tot dialogul s-a desfăşurat în şoaptă." si sa ramana doar " În timp ce închide uşa, mai spune o dată “hai!”, tot în şoaptă" pentru ca prima propozitie iar da explicatii si iar e in plus...

...din ultimul paragraf trebuie taiat " in sfarsit" si " usurel" pentru ca nu e nevoie de ele acolo...

...nu am citit decat putin dar ultimul paragraf pare bun...

- Ce discuţie obositoare şi inutilă, am zis eu răsucindu-mă în pat, ghemuit acum cu faţa la perete. /asta ar putea f bine lipsi, suna nefiresc, de fapt suna a glumita si mai bine totusi nu
la fel de nefiresc mi se mai pare si metafizic ala acolo unde e nu ca ar fi mare cuvant dar suna aiurea
si acolo la napoleon si aeroplan puteai sa gasesti ceva mai inspirat (chiar daca napoleon e necesar ca referinta, nu cu batalia pierduta)

in rest imi place e f gingas mama usor amuzanta suferinta care nu e chiar marea suferinta dar e si ea totusi o suferinta
altfel observam acum ca sunt in total dar in total dezacord cu stelian
al doilea "hai" in soapta e asa de misto nici n am cuvinte  

am vrut sa scriu amuzata...scuze

Cred ca intr-adevar ar trebui scoasa fraza asta:"Aveam mana dreapta in pantaloni..(...)...proaspat rasa"(nu prea merge in contextul rafinamentului psihologic de mai jos si devine redundanta in conditiile in care primul fragment se numeste XY-pricepem-mult mai discret- ca textul este directionat dintr-o perspectiva masculina). Ar mai fi dialogurile dintre mama si fiu, foarte spirituale si cursive insa vocile lor se confunda-folosesc aceleasi expresii, au mentalitati asemanatoare, sunt pe ac lungime de unda si asta ar fi  firesc, atat timp cat detin un material genetic comun, insa foarte putin probabil (mai ales aici:"-Sa futi copii mici, sa arunci in aer spitale "iar raspunsul ei"- Daca asta te face sa te simti implinit.."). Ultimul fragment mi se pare foarte bun-lasa deschisa miza scrierii plus ca de acolo poate incepe o alta poveste. Ce nu mi-este mie clar aici insa este legatura intre cele doua parti XX(unde se pare ca avem ceva raspunsuri la  dilemele existentiale din partea 1), XY-insa poate asa ai gandit textul putin mai fragmentat.
Si ar mai fi latura metafizica a scrierii(scuze, dar nu ma pot abtine sa nu zic ceva si despre asta:) unde problema pusa mi se pare usor infantila(atitudine perfect explicabila la un baiat de 19 ani). Angoasa asta filosofica cu sensul vietii cred ca poate fi transata mult mai usor daca privim cred problema din punct de vedere al destinului colectiv: un anumit ciclu evolutiv-mai bun-mai rau-nu conteaza cu scop precis perpetuarea(pentru care natura creaza climatul optim protectiv de fiecare data) si apoi finalul sau viata vesnica-materialul tau genetic disipat la nesfarsit. Orice altceva(cum ar fi stralucirea destinului individual, valoarea noastra ca individualitati) este doar o halucinatie. 
 

nu e nimic rafinat in dialogul ala dintre mama si fiu, nu exista observatii 'metafizice; si nici gingasie (e falsa, e doar in text, mimata, ea nu exista), vocea baiatului e ratata complet, succesiunea aia a frazelor nu exista decat in inchipuirea lui hitgirl, sau nici macar. faza cu mana pe pula e ok (desi nu e scrisa suficient de bine, si nici ce zice steluan cu soaptele nu e bine, dar nici nu trebuie taiate, ci doar reformulate etc.), aia cu mana pe pula e poate singura chestie ok, desi cuvantul ala poate lipsi, poate ramane doar mana in pantaloni si atata (sau nu) - dar ce folos de toate astea, daca restul e inutil. ar putea insa sa functioneze f bine daca e un dialog integrat intr-o poveste in care sa se intample ceva. pt ca, altfel, incheieri de tipul unde vibratii si cercuri concentrice propagate din podul palmei catre crestetul capului adolescentului hitgirl au ceva f provizoriu si, la fel, inutil

si nimeni nu vbeste despre omleta asa, omleta nu e mancare. o mama n-o sa raspunda niciodata la intrebarea 'mami, ce avem azi de mancare' cu 'avem omleta, hai, vino, ca e pacat de ea'. nu e pacat de o amarata de omleta, iar o mama stie asta - altfel e o iresponsabila, o dementa. si cf noului Cod Civil poate pierde copilul

f bine ca ataci teme mari precum sensul vietii, eu sunt foarte pentru, dar nu asa, adica toata proza e despre sensul vietii si nu e ok, e ostentativ, e un fel de declaratie, statementul unui artist care isi anunta intentiile, adica eu am curaj sa abordez asa ceva si altii nu, altii pe minor etc. si desi ai bagat diversiunea cu omleta (in unele momente dezamorsezi sau amani prin faruria de mancare care se raceste, btw f bine ca metoda, da naturalete, cursivitate etc) tot e prea cu inceput, cuprins si incheiere, demonstrativ intr-un fel.

in incheiere voiam sa zic (asta e mai subiectiva asa) ca 19 ani nu mi se pare o varsta buna pt personaj, nu mai ai naivitatea, sinceritatea si forta adolescentina de te intreba despre marile probleme, dar nah, eu traiesc alte vremuri, depinde f mult de fiecare.  

de a te intreba cu voce tare* despre marile probleme

of doamne mie nu mi s a parut deloc ca e vba de marea angoasa chiar daca e pregatirea aia ca n are chef de nimic sta pe intunetric la adolescenti nu e asa de aia ziceam de mama amuzata ca e inteligent sugerat amuzamentul ei acolo in fine o sa trebuiasca sa revin ca n am timp acum

am mai gasit cateva chestii care suna nefiresc, gen

Chiar vrei să ştii?

- Bineînţeles că vreau să ştiu.

- Ar avea relevanţă … informativă. Ce fel de relevanţă ai vrea să aibă? (ar trebui scos informativa)

Ţi se pare că aşa sunt eu în fond, superficială? (ar trebui scos in fond)

ok la prima lectura si mie mi s a parut usor nefiresc dialogul dup aia m am gandit mai bine si mi am amintit ca si eu aveam discutii din astea aiuristice cu maica mea (ctxt in care nici macar faza cu futi copii nu mi se pare deplasata) nu exista un cod general valabil pt mama exista o variabila si la fel si pt copii e adev insa ca ar sta mai confortabil fragmentul asta intr un cadru mai larg in care ar fi deja stabilit ce tip de mama ce tip de copil, dar asta numai in situatia in care tratam fragmentul ca pe o proza realista, ori eu am citit ca pe un poem fie si neo/realist dar cu accentul pe poem si pe neo si asa ca poem e gingas si adecvat, cu mici probleme, deja semnalate

si ziceam ca nu e marea angoasa si nici marea suferinta chiar daca adolescentul a stat toata ziua in camera etc adolescentii au des crize din astea de lesin zac si se gandesc la o mie de tampenii nu neap angoasati mai degraba curiosi si nerabdatori focusati pe subiect (care nu cred ca e vital aici sau asa imi place mie sa cred, ca e doar un subiect) plus ca nu se stie de fapt ce a facut toata ziua in camera poate a citit a ascultat muzica etc lucruri perf normale

in fine poate imi doresc eu prea mult alte chestii poate m am plictisit de marea adecvare si veracitate si as vrea sa urmeze mica adecvare si mica veracitate un usor viraj spre abstract, nu mi doresc nici aberatii

la faza cu omleta n ai dreptate mihai e un automatism asta cu "e pacat de ea" si e f firesc e clar ca mama nu se gandeste la omleta (si putea fi orice in loc de)  pur si simplu cauta sa zica ceva la repezeala sa l miste din pat

finalul cu undele e de poem :))

nimeni nu pregateste in mod deliberat o omleta decat daca e in pana rau de tot si nu are nimic altceva prin frigider, omleta nu e mancare, e ca si cand ai 'pregati' ca mama o masa din conserve si pateu bucegi. stiu, ni s-a intamplat tututor in bietele noastre familii sa mancam asa ceva la masa, dar era inainte de '89 si - nu-i asa? - mamele noastre parca nu erau in apele lor si priveau in pamant. deci cu atat mai putin mama va incearca sa convinga pe cineva (propriul copil) ca acea omleta e ceva pt care merita sa isi scoata mana de la pubis si sa se dea jos din pat, dupa care sa-si spele mana sa sa se aseze la masa

ok mihai avem o problema cu omleta asta :)) dar si pt ca nu ne intelegem
nu stiu ce mananci tu extravagant in fiecare seara dar eu practic si omleta uneori fiindca imi place chiar daca mananc f rar prajit pun chetsii in ea si o fac diferita etc nu inteleg de ce dispretuiesti omleta in halul asta

aici nu reiese de nicaieri ca e ceva superpregatit pur si simple el intreaba "ce e de mancare" si ea raspunde poate n a avut timp dzeule pot exista atatea explicatii poate stie ca lui ii place poate e o omleta sofisticata cu ananas sau ceva

iar mai departe e clar ca exagerezi u proppriul copil etc si nu stie ea unde isi tine el mana :))
maica mea n a privit ever in pamant a fost in toate apele ei se certa putin cu securistu nu mai stiu acum cum se numeau aia din fabrici exact si se racorea asta era viata si nu i se parea nici ca n are ce mananca avea oua bune dela tara :d 

plus ca de fapt eu as zice invers mamele se oboseau m mult inainte cu preparatu

azi stau m mult la job plus au alte preocupari stau pe net la tv etc

mai glumesc si eu, cristina. nu toata lumea e serioasa aici :) dar totusi omleta nu e ceva pt care sa merite sa vii la masa (ca si copil) sau sa iti bati capul sa convingi copilul sa vina la masa (ca mama). si si mie imi place omleta, de altfel. cel mai mult imi place aia mai muci, asa, mai cruda, si cu f mult patrunjel

asa e cum zice Mihai cu omleta

Fraza cu mana in pantaloni e foarte ciudata. Stiti sa-mi spuneti de ce?

Acolo cu soapta e, desigur, cum zice Stelian.

da, stiu eu. pt ca nu-ti creste par pe pula:D

ha haha

nu

nu, pentru ca luand in considerare inteligenta lui HitGirl, aia trebuie sa fie intentionata

nici eu nu eram stresata mihai de altceva decat de fuga am mereu senzatia ca o sa trebuiasca sa fug repede oare de ce :)) si de aia par asa serioasa dar tu numai de la un mom dat incolo glumeai oricum

in rest ce sa zic a intrat si rares se pare ca n am dreptate pe linie desi mie tot mi se pare ca am :))

cred ca aia cu lipsa de par se vrea semnificativa poate e extraterestru.
prima reactie a fost sa ti zic sa scazi virsta la om si apoi am vazut ca ti a zis si comfort (si exact din aceleasi motive pe care le aveam si eu) so poate ca ar trebui loat in considerare.
nu stiu ce sa zic cu dialogurile nu mi se par nicium, poate usor plicti, dar ce ma deranjeaza e ca vin pe banda asa ca la teatru, in fine, tine de o conceptie mai clasica pe care o am eu despre proza.
cu omleta e timpit mihai este o mincare ok si care te scoate din belele mai ales, e adevarat, daca esti cuplu de tineri:) - si spun asta din proprie experienta, pentru ca de exemplu un tip care a stat sa munceasca la noi nu parea deloc multumit nici de omleta, nici de semipreparate asa ca de fapt asta e problema lui dutescu, are o conceptie prea rurala si poate prea matura despre cina:)

multumesc comfort zone pentru ca mi-ai ghicit gandurile, pentru asta am modificat si varsta. vino putin deoparte si sa vorbim ca oamenii, lasa-i pe glumetii astia.
asa, daca este sa merg cu sinceritatea pana la capat as vrea sa abordez subiectele cele mai serioase si sa depasim momentul cu minimalismul si restul, dar nu stiu cum se poate face asta atfel decat la modul demonstrativ emfatic si atunci lumea te suspecteaza de ironie, dar de fapt tocmai prin asta reiese cat s-a stricat lumea; pe de alta parte nici tu nu poti sa spui cu mana pe inima ca asta e o tratare serioasa a subiectului, nu, este o tatonare, sau mai bine zis o constientizare a limitelor limbajului :), dar pe de alta parte cred ca si din abordarea mecanica a temelor mari ar trebui sa rezulte o concluzie utila: omul nu e pregatit pentru asa ceva, cu cat vrea mai mult, cu atat isi vadeste neputinta.
ca urmare, eu voi continua sa incerc sa abordez teme mari: dragostea e urmatoarea, apoi prietenia, cred.

cu omleta asa e la cuplurile de tineri cum zice Ionut, da o mama n-o sa zica "e pacat de omleta", si pentru ca omleta e foarte buna si rece, nu se strica una doua, si ea stie ca poate sa i-o puna pe paine pentru a doua zi la scoala copilului.

god omleta rece:(

"Ce discuţie obositoare şi inutilă" :)

Chintesenţa abordării tale e de regăsit în propoziţia: Din marginile corpului ei se strecurau în cameră fâşii de lumină.
Adică, toţi am citit sau chiar scris despre fîşii de lumină strecurate pe sub uşă, pe lîngă toc, dinspre un hol luminat spre o cameră întunecată. Dar "marginile corpului ei" sună abuziv, chiar iritant, cam ca tot ce urmează, dialogul metafizic
E lăudabil că nu te fereşti de ridicol şi abordezi chestii serioase, sensul vieţii de pildă. Totuşi e ridicol ca, punînd un personaj să vorbească despre asta, îţi iese unul schematic, deloc plauzibil. Toată discuţia nu mă satisface nici literar, nici filosofic, sînt locuri comune. Personajul e weird atîta cît ştim că poate un adolescent statistic să fie. Cu un plus, să zicem, dat de faptul că-i pune întrebări fundamentale maică-si, nu iubitei sau jurnalului. Încerci la un moment dat să consolezi cititorul cu precauţia: Oricum, îmi dau seama că întrebarea sună ridicol, mai ales când o pui cu voce tare.

Dar nu asta e problema, ci personajul care pune problema. Ne dai un indiciu de weird, cind cu parul pubian ras, pare cumva nazi tipul, fiindca asexuat pe tot parcursul textului. Ok. Insă, in afara de faptul că vorbeşte cu mama despre chestille astea, vorbeşte banalităţi zic eu, şi tot ce mai reuşeşti la capitolul weird e să încerci şocul: pedofilia şi terorismul. E groaznic de facil să indici ca variantă la sensul vieţii violenţa, demonismul. Doar dacă nu cumva treaba ta în textul ăsta e să arăţi cît de ridicol e adolescentul statistic.

Ştiu, e foarte dificil să bagi sensul vieţii cînd nu ai personaje copii. Aşa că trebuie să scazi dramatic vîrsta personajului, dacă nu cumvA reuşeşti să rescrii oferind un adolescent mai putin banal. Dar si cu copiii, poti fi Salinger sau poti fi Bratescu-Voinesti :)

Ultima fraza, cum zice Stelian, are ceva bun. Dar se simte si concentrararea de a scrie ceva sensibil, iar asta cam strica efectul.