„o rezistenţă, timp de o clipă, în faţa
confuziei din jur” spunea Robert Frost
despre poezie. şi tu închizând ochii ai început
să vezi reconstituirea crimei: cana ta cu cafea

dând la o parte cana tatălui tău din locul lui
preferat (în colţul din dreapta al biroului
din sufragerie). şi mişcarea exactă ca-ntr-o
ceremonie a ceaiului japoneză nu te surprinde. apoi

chiar înainte să se întunece te aşezi în fereastră.
un lăutar beţiv şi acordeonul său îţi atrag atenţia.
un pinocchio dezarticulat vorbindu-şi sieşi într-un

dans al împăcării. şi ca o bruscă aprindere a unui bec
cântecul acordeonului te trezeşte şi în acelaşi timp
te pierde departe de locul preferat abia cucerit.