dealuri cu petece de zăpadă
și ceata groasă printre brazii din amintiri
ca într-o împletitură dusă fară îndemânare
e acvariul din magazinul-ieșire
cu peștii rotindu-se ca bulbii de ploaie
rușinea ca n-am nimic din intransigența și destinul
fratelui lui Rusty
mă ignor
urmărind camilele mici pregătite de sărbatoare lângă iurta
înaltă
într-o plasmă imensă proptită sub ghiveci
nunta care îl va întrema
pe Balbot într-un ținut în care visam
să și mor
și-o penurie-n holul asta, ah! stau după autobuz
am aflat că sunt bine și am fugit la odihnă
cât frigul nu s-ar fi înțețit
cât rafalele nu ne-ar fi acoperit și drumul nostru ar fi înaintat
mai lesne
esti usor inconsecventa cu timpurile pe final:
cât frigul nu s-ar fi înțețit mai puternic
cât rafalele nu ne-ar fi acoperit și drumul nostru AR FI INAINTAT
mai lesne
dar poate asa ai vrut dar nu cred ca e solutia cea mai buna daca asa ai vrut
nu stiu daca merge si intetit si mai puternic cred ca intetit e destul
acvariul s-ar putea lipsi de conic
in prima strofa as muta neaparat amintirile in versul 3 cumva poate la final
si as scoate "peste spatele portocaliu" care depaseste exotismul si da in extravaganta
altfel imi place ca de obicei sau poate chiar mai mult decat de obicei e proaspat si nostalgic in acelasi timp si inainteaza precaut :)
da,da..mai ales timpul ala. mersi, Cristina!
mie mi-a placut mai mult decat cea de dinainte. e mai condensata, are o voce mai intensa, are cateva puncte de tensiune care mi se par bine gasite si mi-a placut si limbajul
cristina
00:08:51, joi, 17-05-2012