Plouă peste tot mai puţin aici
unde ţânţarii prosperă
iar alarmele maşinilor se lamentează una alteia
în noaptea inundată de schelălăieli
şi puţin înaintea zorilor mirosul acela
de ceapă prăjită vine cu imaginea
stafiei unui bucătar gras care-şi tratează
în felul ăsta insomnia, făcându-mă
să dau buzna în bucătărie pentru a-l prinde
dar stafia şi mirosul dispar întotdeauna la timp.
Atunci somnul nu are nici o şansă aşa că
decât să mă întorc în pat de pe o parte pe alta
mai bine ies dezbrăcat pe balcon
şi număr luminile încă aprinse în blocurile vecine
încercând să-mi închipui cine s-a trezit aşa de devreme
şi cine nu poate să se scoale din pat,
în curând trenul de noapte va sosi dinspre nord
pentru a se odihni şi pentru a fi hrănit, mulţimile
vor deştepta pisicile sălbatice, iar eu voi începe
să urlu ca un lup, apoi voi aştepta strigătele.