Etruscii: Eşti tristă, Marylin?
Marilyn: Un pic.
Etruscii: Şi ce faci când eşti tristă?
Marilyn: Intru sub apă.
Etruscii: De ce?
Marilyn: E o lume înceată, îmi place.
Etruscii: Şi trupuri greoaie?
Marilyn: Trupuri plimbate de chipuri.
Etruscii: De diferite chipuri (scuze!)
Marilyn: De fapt de acelaşi chip.
Etruscii: Înfricoşător? Seducător?
Marilyn: Nu, frumos.
Etruscii: De o frumuseţe stranie.
Marilyn: Ca un sutien nou.
Etruscii: Sau ca un verb comun.
Marilyn: Poftim?
Etruscii: De exemplu, verbul “a fi”.
Marilyn: Nu ştiam c㠓a fi” este un verb.
Etruscii: Dar ce credeai că este?
Marilyn: O lumină pentru celelalte verbe.
Etruscii: E singurul verb pe care-l avem în limba etruscă scrisă.
Marilyn: Glumeşti.
Etruscii: Este, a fost, fuse, fusese, va fi, va fi fost, ar fi fost, ar fi, a fi, a fi fost, să fii, să fi fost, fiind. Şi, bineînţeles, formele lor negative.
Marilyn: Şi cum vă căsătoriţi sau mergeţi pe plajă?
Etruscii: Facem lucrurile astea, numai că nu scriem despre ele.
Marilyn: Nu există romane sau scenarii?
Etruscii: Nu există literatură.
Marilyn: Atunci de ce vă mai obosiţi să scrieţi?
Etruscii: Pentru pietrele funerare.
Marilyn: Oh înţeleg.
Etruscii: Ei aceea este o lume înceată.
Marilyn: Aici ai dreptate.
Etruscii: Te-ai întristat iar.
Marilyn: Nu doar mă gândeam. La sinele meu dureros etc.
Etruscii: Les choses derriere les choses.
Marilyn: Presupun.
Etruscii: Se face tot mai frig.
Marilyn: E timpul să intru.
Etruscii: Şi mâine?
Marilyn: Mâine va fi cu siguranţă.
Etruscii: Eşti foarte amuzantă.
Marilyn: Mi s-a mai spus.