65daysofstatic - Assault Of Precinct 65 (by hitgrrl)

Asculta mai multe audio soundtrack

 în vara aia m-a luat unchi-miu în sfârşit şi pe mine

eram o echipă de patru băieţi, în vara aia am prins trei lucrări

prima la BJATM, pe mine m-au pus sus pe acoperiş

urcam găleţile de smoală cu un scripete

se punea întâi carton pânzat şi pe urmă deasupra

carton bituminat

dar ştii cum e, sunt trei feluri de oameni

oameni buni, oameni răi şi

şantierişti, ăştia beau de rupeau

şi era o căldură şi aburii ăia de smoală

era unul, parcă Iordache, îi spuneam Tache

el umplea jos găleata, dar nu jos pe pământ, era

o rampă, o schelă, acolo avea un lăcaş pentru butoiul de smoală

a călcat puţin într-o parte

trebuia să se prindă de ceva să nu cadă

şi a scăpat sfoara, găleata era grea

nu puteam s-o ţin, doar răsturnam cât o ţinea el în tensiune

şi m-am ferit imediat, dar din găleata-n cădere, din balans

mi-a sărit nişte smoală, s-a scurs pe la încheietură

pe sub mănuşă, s-a topit pielea, s-a amestecat

cu smoala, cu mănuşa

dar eu parcă pluteam, creierii ca-ntr-o ceaţă fierbinte

nu simţeam nimic, parcă nu era mâna mea

în vara aia am prins trei lucrări mari

una la BJATM, una la fosta Avicola şi una

la Fabrica de bere.

la Avicola, ce făceau ăştia? luau pui

nu-i furau, ne dădeau fetele de la hală

şi aveam acolo, lucram la o anexă, aveam nişte butoaie de smoală mari

mari de tot, speciale, făceam foc mereu dedesupt

ca s-o ţinem fierbinte şi ăştia

înveleau puii în hârtie de-mpachetat

şi după aia în rapiţă, înveleau bine-bine,

dar întâi le suceau gâtul, normal, le tăiau jos să le scoată

măruntaiele

şi aşa învelite bine de tot

le legau cu o sfoară şi

le scufundau în smoala fierbinte

mâncam în pauză de ne lingeam degetele

soarele ne tâmpea strălucea deasupra noastră

ne bătea drept în cap se amesteca-n mirosul de smoală

nu mai ştiam de noi nu ştiam

pe ce lume suntem.

această mărturie am consemnat-o

într-o noapte privind cerul ca un tavan de iglu

plin de stele, efectiv plin de stele, dacă l-ai scutura

sigur câteva s-ar desprinde, privind cerul

ca un tavan de iglu, plin, plin de stele şi fixând

mărturia

despre vara aceea, am ştiut

ştiu

şi nu vreau să uit niciodată

că nu există scăpare.