consumăm ştiri să nu uităm că într-o zi am putea să fim şi noi număraţi ca victime.


caut o tânără vag iniţiată în arta fotografică să-i dau idei pentru poze, iar ea să le respingă pe motiv că sunt proaste, dar peste o lună două să văd postate pe facebook poze pe care fata le-a realizat tocmai după ideile mele.



am mers cu metroul de la aviatorilor pana la eroii revolutiei: n-am citit, n-am scris smsuri, numai am studiat atitudini, gesturi, fizionomii, dar nimeni in schimb nu s-a uitat la mine, m-am simtit realmente invizibil, o fantoma voyerista.



oximoronul sonor al zilei pentru mine a fost asa: sunetul unui mobil - primele acorduri din simfonia nr. 40 de mozart, apoi hohotul de ras al destinatarului, hohot transformat rapid intr-un grohait caznit vesel finalizat cu replica: " ce vrei ba sa fac?"



citeam in picioare, in metrou, si dupa ce trenul a plecat din unirii s-au ivit la marginea cartii niste sani tineri si frumosi camuflati pe jumatate de o bluza neagra si concentrarea pe terenul livresc s-a volatilizat: am inchis cartea, mi-am ridicat capul si m-am prefacut ca ma uit aiurea prin vagon numai ca sa revin la adevaratul centru al atentiei, la veritabilii stimuli tot mai apropiati datorita inghesuielii.


jena politistului care presa echipajul smurd "hai mai repede ca se uita lumea ca la circ" m-a uluit mai mult decat baiatul care se zbatea pe targa sa nu fie dus, fiindca era drogat, si abia isi revenise dupa ce cazuse pe trotuar aproape de dalles: il gasisem deja intins abia respirand, iar un tip iesit cu familia la plimbare sustinea ca numai il auzise facand zdup in spatele lui de undeva de sus de la un balcon.