Când o să-mi înşel bărbatul,
o să fie cu Robert Redford
în Departe de Africa.
Bărbatul meu e negru ca tăciunele, nu simte frigul.
*
Seara a nins în Bucureşti.
Oamenii
stau ghemuiţi în visele lor,
dau caloriferul mai tare,
îşi aşază pe el bocancii cu limba scoasă,
dimineaţă îşi încalţă smochinele,
iau Bucureştiul la picior.
Eu zbor deasupra lui,
Eu, frumoasă.
*
Mi-ar fi plăcut să merg în America
la o rudă ceva.
Soacră-mea
să-mi trimită scrisori,
să-mi tricoteze fulare, ciorapi, căciuli, să plângă când mă vede,
să-mi spună
nu te mai amărî cu băiatul ăsta al meu,
e un porc.
*
Am petrecut o noapte cu mine
însămi,
pe canapeaua din sufragerie.
Am dormit 12 ore
cu tv-ul deschis pe Realitatea,
ca la mama acasă,
am mâncat trei mandarine, un măr,
am aprins o ţigară, am stins-o,
12 ore am uitat
că sunt măritată.
*
Zece perechi de cizme şi nu mă cere nimeni
de nevastă.
*
O să te aştept aici.
Eu, frumoasă.
*
Dacă o să mor din dragoste,
vreau să am manichiură franţuzească,
părul ondulat, cizme albe,
o rochie din dantelă,
să ajung la Dumnezeu sigură pe mine,
să mă aşez firesc pe scaun
şi să întreb:
- Începem ?
*
Uneori sună telefonul,
de cele mai multe ori e Paul,
mă întreabă pe unde sunt,
la metrou, la Universitate, la birou,
îi zic,
bine, îmi zice,
bine, îi zic,
şi închidem.
Mai sună mama,
mă întreabă dacă sunt bine
îi răspund că da şi închidem.
Când sună tata, mă bucur.
El mă caută din alt timp
şi mă minte.
Dar mai întotdeauna e Paul
sau mama.
Alteori sună Miha, sau Cori, sau Cami,
Alteori le sun eu.
Viaţa merge înainte.
*
Mai sunt treişpe zile până luăm salariul,
Miha zice să punem bani deoparte,
să ne luăm cojoace de la Romexpo,
nouă milioane bucata.
Nu ştiu dacă pot,
sunt o femeie ocupată, responsabilă,
am zece perechi de cizme,
vreau să-mi iau maşină,
să fac copii,
să văd lumea,
să-mi deschid o afacere,
să scriu pe o plajă, să mor fericită,
să mă mântuiesc,
să ajut
săraci, bătrâni, rude,
să fiu Emma Hart.
*
Azi am fost la repetiţii la Eduard al III-lea,
am râs şi am plâns.
Futu-vă muma-n cur, ţipa Tocilescu,
păi voi sunteţi războinici sau ce,
ia uite
războinicu ăla de-acolo
cum ţine suliţa
ca pe o sulă.
Şi aia subţire.
Gândiţi artistic, domnii mei, gândiţi artistic!
*
Miha crede că totul depinde de mine
în situaţia matrimonială dată,
dar cel mai grav e că mă mută
în sediul de la Dilema. Am fost
despărţite cu sânge rece,
o să ne vedem în oraş la cafele
mai e şi telefonul, vorbim când vrem ,
o să plecăm în Grecia
o să ne luăm haine de nurcă şi cojoace
de la Meteora.
*
Când m-am întors din timbilding
am vrut să divorţez,
mi-am făcut bagajele,
m-am dus la mama,
mi-am luat cu mine trei rochii, trei perechi de cizme,
cutia cu bijuterii,
icoanele, Biblia, pijamalele, ondulatorul,
bluzele, fustele,
eşarfele, genţile, pantofii, papucii,
casetofonul, cd-urile,
ciorapii, agrafele, aţele, mixerul,
fierul de călcat, tăvile de cozonac,
o farfurie cu flori,
i-am zis mamei să-şi cumpere un dulap,
un pat,
un tv ca lumea,
un abat-jour,
mi-ar plăcea ca patul să fie lângă fereastră,
într-un sfert de oră
am hotărât
că n-a venit momentul.
*
Dimineaţa era un fel de ciorbă,
i-am mirosit aburul.
Era 6, stăteam în spatele ferestrei cu lumina stinsă,
îmi roteam ochii prin ciorbă să dau de carne.
Bărbatul meu
s-a pitit în maşină,
a aşteptat-o.
Când ea a apărut, el a ambalat motorul,
au plecat.
Am trăit s-o văd şi pe-asta.
Bărbatul meu a plecat
cu o gagică la Piteşti
în interes de serviciu.
Am aşteptat deasupra ciorbei cu nările rotunjite,
s-a făcut zece şi atunci
am plâns.
*
Cred că mă fac blondă din nou,
astea au succes.
Oricum în Dumnezeu
mi-e cel mai bine.
*
Anahid se face mare,
e femeie,
anul trecut s-a prins, mi-a zis:
tu nu eşti mama mea.
*
Semăn din ce în ce mai mult cu tata,
acum, de când are cincişpe milioane pensia
şi Paul spune să nu mai scriu atât despre el.
Îi răspund că e ca şi cum n-aş mai
respira.
*
Mai sunt două zile până plec
în sediul de la Dilema,
las în urmă
hala mare, ziarul,
segereul cu ochii ieşiţi din orbite,
oamenii pe care îi iubesc sunt acasă,
mi-a zis,
o să fie mai bine, o să vezi
acolo ai oxigen,
eşti liber.
O să fie mai bine,
dincolo e mai bine, o să vezi,
toată lume spune.
*
Pe unii n-o să-i mai văd niciodată, de alţii o să aud prin alţii,
unii îmi vor trimite felicitări electronice un an, doi,
pe urmă, din ce în ce mai rar,
o să întreb de ei,
uneori
o să-mi răspundă cineva,
alteori,
nu.
*
M-am întâlnit cu mama
din ce în ce mai tânără,
şi-a schimbat culoarea părului - capuccino cu lapte - ,
mi-a adus un castron cu salată de boeuf,
am întrebat-o ce mai e nou prin Drumul Taberei,
ce să fie,
taică-tău zburdă de când i-au mărit ăştia pensia,
o avea vreo gagică,
nu-şi dă seama cât e
de penibil.
Dar tu mai rabdă,
fii femeie măritată, poartă tocuri, respectă
ora mesei.
*
Să faci mai întâi ce e
neplăcut,
mi-a zis soacră-mea.
Mai sunt liturghiile şi Dumnezeu,
adică totul.
*
Dacă stau bine şi mă gândesc sunt încă frumoasă,
nu mi-am văzut niciodată piciorul din profil,
l-au văzut alţii, au suspinat,
s-au dus dracului.
*
Am visat că Paul avea altă pereche de papuci,
m-am întrebat toată ziua de unde o are,
ne-am certat, i-am zis că între noi e o afacere,
mi-a răspuns
cu ce a greşit să sufere ca un tâmpit
patru zile pe lună.
*
M-a sunat tata, a zis că apare şi el
prin Bucureşti, dar n-a stabilit nici ziua, nici luna,
iarna e mizerie, centrul îl ucide,
pe urmă vine vara,
altă mizerie, atunci chiar că n-are
ce căuta,
mai trebuie
să rezolve cu acoperişul casei de la ţară,
în rest
are de toate, femeile
îi cad la picioare,
la înmormântarea lui o să fie mai ceva
ca-n Mioriţa.
*
Anahid a plecat la
maică-sa.
*
Acum cinci ani mi-am dorit un copil,
însă Anahid era prea mică,
pe urmă Anahid s-a mutat la noi,
pe urmă ne-am petrecut concediul împreună,
pe urmă a venit Moş Crăciun,
pe urmă Anahid a vrut o pisică,
pe urmă Anahid a vrut un căţel,
pe urmă am visat că născusem pui de pechinezi,
pe urmă mi-am schimbat serviciul şi soacră-mea mi-a zis:
pentru mine, copiii mei sunt totul.
*
Anahid s-a întors
de la maică-sa.
A mâncat trei porţii din salata de boeuf, s-a lins pe buze:
mamă, ce-mi place salata asta,
de nu mai pot.
*
Seara a nins în Bucureşti.
Oamenii
stau ghemuiţi în visele lor.
eternul bovarism. chestia e ca ceea ce ar putea fi poezie e cam datat, iar ceea ce e misto nu prea e poezie. e haios textul cu tocilescu.
altfel, ma deruteaza "poemele" in care autorul nu risca si el/ea acolo cativa tropi, o imagine doua, macar un calambur.
"Dimineaţa era un fel de ciorbă,
i-am mirosit aburul." e prea putin pentru o asa cantitate de text.
inteleg, tranzitivitate, psihologizare, demetaforizare, etc., dar sa nu/l vezi pe poet ca lucreaza si el putin pe limbaj, ca se munceste sa faca putina arta din cuvinte, e prea entuziasmant.
nu/i de mirare ca pentru sgb textele nu au decat o valoare practica: afla si el cum gandesc femeile.
laurentiu
01:59:00, vineri, 28-08-2009