e frumos

doar atât, 2 chestii: aş înlocui "mă îndeparta de tine" cu "mă îndepărtează de tine", şi "rămâneam la fel de nedespărţiţi" cu altceva - acelaşi lucru dar spus altcumva

sa ramana doar o harjoneala, o joaca ciudata (fara o joaca ciudata pentru ca incepi sa explici) "Daca un lucru ma indeparta de tine sau daca ramaneam la fel de nedespartiti" "Tu ai continuat sa vii din nou si iarasi Din nou aproape, inima fara vlaga, fara spor" - astea doua suna cam folk, fa-le sa nu mai sune asa ca mie imi place finalul si imi pare rau de el. piatra neamt si iasi 2 sunt echipe de fotbal?

Nu s fanul tau si nu cred ca voi fi vreodata, desi nu ma incapatanez sa-mi formez conceptii definitive. O sa-ti zic si de ce, pornind de la textul asta. Si de ce ma simt dus de nas in sensul inselat cand te citesc. Felul tau de a scrie imi seamana cu nasterea unui copil mort. Sa o luam pe straturi, asa cum vad eu o compozitie de acest fel. O sa plec de la partea de sintaxa. Se obisnuieste sa se esentializeze f mult, pastrandu-se strictul necesar, chiar cu pierderea sensului logic, legatura facand-o simbolurile. Dar aici totul e facut dupa ureche (uite cum spui, rezumand: asa hotarasem: daca ma indeparta sau daca ramaneam la fel, sa ramana o harjoneala) si nimic nu indeplineste rolul simbolurilor care creeaza legaturi subtile. Lipsa sensului logic si sintaxa neingrijita sunt amplificate de alegerea nefericita a timpurilor verbelor, succesiunea lor e plina de asperitati si zgarie, mai ales in prima parte. Apoi e repetitia asta stangace ramaneam / sa ramana in versuri consecutive, ca sa nu mai zic de „sa vii din nou si iarasi din nou”, deja nu mai comentam compozitia ci nivelul elementar de exprimare. La nivel de lexic, nu gasesc un singur cuvant care sa stranga in jurul lui o emotie de vreun fel. Apar, e adevarat, harjoneala, sanctiuni, animale, dar nu s puse in valoare si uite din ce categorii complet diferite fac parte, adunate fara talent intr-o singura poezie. Deci slab si arid, cuvinte comune, inima e fara „vlaga” si „spor”, ploile sunt „lungi” si „urate”, drumurile „umede”, soferii „beti”, surpriza e „placuta”, animalele sunt „multe”. Si am trecut deja subtil la stil, la stratul estetic (sa spunem figuri de stil). Dupa cum vezi, ai o gramada de epitete banale, parca ai alege cele mai simple solutii, fara pic de efort. Joaca este „ciudata”, pai ciudat poti atasa de orice, e banal si plat cat cuprinde. Si ploile „lungi si urate”, cand ploaia e un substantiv atat de generos cand vine vorba de epitete, dar poate tocmai de-aia asa de periculos la cat a fost utilizat. Drumurile sunt umede, cand se putea sugera umezeala altfel, doar ai zis inainte de ploi. Partea cu targetul e din alt film, stiu ca asa ti-ai si dorit, ca e insertie etc. Dar e prea pe fata, prea faci cu ochiul si te vede toata lumea. Nu inteleg ce rost are „incet” in fragm. asta „ploile se lasa incet asteptate” de ce nu doar se lasa asteptate, cum se pot lasa asteptate incet? Sa revin la prima parte: singurul care lipeste esente riscand logica e v. Moldovan, doar ca simbolurile de care spuneam fac legaturile nevazute, iar la el rolul asta de simbol e luat de vocabular, la el cuvintele sunt entitati de sine statatoare, foarte puternice si cu o personalitate a lor, distincta. Tu incerci sa creezi cuvinte si formule plecand de la o staresau de la impunerea unei stari, de aceea pare fals si jucat, cand de fapt poezia e invers: pornesti de la cuvinte si construct si creezi starea. Poate ca nu neaparat betia de cuvinte ti se potriveste, ci mai degraba o anume inutilitate a constructiilor si a elementelor in sine – puse la gramada, fara discernamant.

"Tu incerci sa creezi cuvinte si formule plecand de la o staresau de la impunerea unei stari, de aceea pare fals si jucat, cand de fapt poezia e invers: pornesti de la cuvinte si construct si creezi starea." reteta pe care ti-a dat-o Dmitri e gresita, dar daca vrei poti sa-l asculti. e naiv sa suspectezi ca cineva scrie aplicand reteta "am o stare, acum sa caut cuvinte ca sa o reprezint cat mai exact". e la fel de restrictiv si naiv sa sugerezi ca solutia este de fapt opusul.

poezia e atunci cand iesi din casa si faci orice altceva, numai sa nu scrii poezie. si inca ceva, tot ce are reguli, n-are poezie.

Poate m-am exprimat gresit, nu aveam de gand sa dau definitii, doar mi se parea o cale gresita si am venit cu alternativa. Comfort, de obicei ne ferim sa spunem lucrurile concret, sa structuram cand teoretizam, de frica poate ca vom darama mitul poeziei care, nu-i asa, e ceva vag si de nederanjat cu "retete". Nu despre retete e vorba, ci despre o critica in care sa ai proprietatea termenilor si sa nu te temi sa pui lucrurile la punct. Sau crezi si tu ca lev ca poezia e pe strada si tot ce are reguli n-are poezie? :) Lev, bine ca nu esti sculptor sau pictor, nici n-ai avea cum cu gandurile astea care nu-ti dau pace.

lev e superb cu interventiile astea, lasa-l in pace, nu te mai lua de el :) si poate chiar e sculptor sau pictor. sunt unii poeti care sculpteaza in cuvinte. ce, nu stii?

in ciuda pretiozitatii, lev e sincer si nu se orienteaza spre sfere pretinse a fi elitiste. stafurile, definitiile si structurarile nu ajuta pe nimeni, doar nefericitii de la litere si profesorii lor pot gasi putina bucurie si ajutor in toate astea. eu iau structurarile si teoretizarile ca pe niste conventii care au menirea sa asigure o minima orientare, dupa ce faci asta poti sa le arunci la cos pentru ca au un grad de generalitate mare, iar asta nu inseamna ca pot fi aplicate in orice context, ci inseamna ca nu spun nimic concret si serios. ia o poezie random si aplica "poezia e invers: pornesti de la cuvinte si construct si creezi starea." si vezi ce ramane.