prea multi "ea", "el", "ei" "lui" - se intelege si fara

de acord cu dan, plus ca ai prea multe verbe. practic e o insiruire de verbe tot textul. dar parca ti-am mai zis asta candva, nu ?

ce daca se intelege si fara, uneori e mai bine cu, insinueaza fie naivitate, fie altceva, cum mi-a placut mie de exemplu in unele pasaje din "Pianista". e de umblat probabil doar la... densitate.

toata fragmentarea asta poate da senzatia unei lentori dar si a unei artificiozitati. primele 3 au forta dar apoi se cam prea estetizeaza /asta pt ca tipul asta construit de poem se anunta deja si in primele 3 / dar dupa aia is pierde din prospetime / spun asta pt ca mi se pare nepotrivita si oarecum cautata tema tabloului pe care il poate vedea copilul concomitenta cu intamplarea intersectarii celor doua realitati (eu as renunta la :Vîntul i-a clintit o şuviţă de păr, i-a lipit-o de frunte. /si la Dacă băieţelul ar ridica privirea, fereastra ei i-ar părea un tablou: o femeie tînără, înfăşurată în prosop, cu părul răvăşit de vînt - asta da mai mult inspre o faza tip Sandy bel- desene japoneze de gust indoielnic dar ma rog..)

La desene animate chiar nu m-am gandit :) Cred ca aveti dreptate in tot ce spuneti intr-adevar, fragmentarea are rolul de a crea senzatia de lentoare care imi va folosi in anumite texte viitoare. Mi-ar parea rau, totusi, sa fie vorba despre artificialitate. Tema tabloului nu-i chiar cautata, adica nu-i punctul cautat in care sa convearga realitatile, doar s-a intamplat acolo, mie mi-a sunat natural

un poem foarte bun. creeaza o atmosfera superba. parca totul pluteste. imi place mai ales multiperspectivismul. si totul e bine gradat. imi lasa sentimentul ala ciudat ca prezenta persoanei iubite reconstruieste totul in jur desi valtoarea lumii nu o sesizeaza (vezi baietelul impasibil). finalul e puternic pt ca imagineaza tot acest decor fabulos fara trupul ei si culmea nimic nu ar ramane indiferent. nu stiu dece dar imi pare un "poem de moda veche" in sensul cel mai bun al cuvantului.

tot estetismul textului ii da o nota aparte. curge bine.chinezarie. amanunt. o voce egala caci nu este nevoie de ruperi. ca un abur al urmelor ei. pai... pe toata pardoseala.

restul comentariului meu este in ce scrie miruna.