permalink: http://www.clubliterar.com/texte/dubasari.html
Dubăsari
De aici, totul seamana cu
pămîntul nostru din Dubăsari
pe care pasc vitele. Cînd eram în ambulanţă
gîfîind aproape mort
mă gîndeam că oraşul mă striveşte,
mi se lipeşte de plămîni,
se lasă greu peste încercările mele de a respira
cu o mască de plastic pe faţă. Cîteva
luni mai tîrziu cumpăram orice, în neştire... de aici
de lîngă adolescenţa mea zbuciumată
totul e ameţitor, ca în visele
cînd te plimbi prin pădurile dese
cu ochii spre cer. În zilele acelea, în spital,
în timpul recuperării, mergeam pe coridoare
şi mă gîndeam la omul aflat pe moarte
în camera alăturată
şi cum îşi privea el fiica din pat. Gînduri eliptice.
Sentimente la întîmplare... îmi plac
suprafeţele aspre, pe care îmi pot plimba mîinile,
drumuri fără sens devenind
drumuri pline de sentimente sau viceversa. Aventura
de a merge la întîmplare fără să mă întorc vreodată
acelaşi... La 23 de ani
tot ce contează sunt paginile web
ascunse în întuneric,
cîteva întîlniri cu neprevăzutul
şi amintirea unui spital plin de lumină.
Iar cîteodată nu fac altceva toată ziua
decît să ies pe balcon şi să privesc
în depărtare,
de aici totul seamănă cu întinsele cîmpuri
de acasă
pe care pasc vitele.
Comentarii
florin bratu
11:17:00, marți, 06-02-2007