was born in Costa Rica but never lived there
                                                                                                 drank heavily. carried a gun

1. vouă

prima smucitură ar trebui să vină de undeva -
ne irosim vanitatea în hobbyuri

cum te întorci un pic cu spatele
se scurge tot nisipul din clepsidră
toată înțelepciunea lumii
multăpuținăcâtăeste
 

unii vor strânge de emoție grenada în mână
până va face explozie
alții vor scrie cu o apăsare fermă
cu pistolul în gură și spatele la perete

[ultimele versuri :]

suntem tineri recruți indeciși
în momente de care depinde tot viitorul

2. lui

mă-nchid cu zilele
urlu de disperare să mă încerc
să aflu dacă întradevăr mă simt singur

o copilărie urâtă mai amară în minte
o copilărie de roman rusesc dacă vreți -
aș avea dreptul la o viață mai aspră

nici mămăliga de două zile nici șnurul negru
nici veceul pe hol nu m-au învățat să fiu ca el
singur și melancolic ca un poet bătrân printre casele mici

dar va avea mereu privirea în mers
se va distinge o separare arbitrară
mie nu-mi rămâne decât siguranța:

(îl am pe el orice-ar fi, el
e mereu singur

suntem amândoi separați, dar doar el
e mereu singur)

3. mie

înainte să scrii gândește-te că asta nu aduce pe nimeni înapoi
cumpără dintr-un bar oarecare o bucățică de hârtie
fii sobru când chelnerița trece foaia prin spiralele de sârmă
lasă-i un leu prețuiește sudura pe care o începi
întoarce-te la masă și intră încet în centrifuga care pâlpâie deasupra
apleacă-te peste cafea și gândește timpul care vine în valuri
umple spațiile dintre iluziile care te izbesc și te aruncă la mal
umple-ți plămânii cu clipa și nu te speria
bubuiturile din urechi nu sunt amintirile tale
timpul e o gaură neagră care te menajează
foaia o cusătură grea care nu aduce pe nimeni înapoi

4. (i)ei

cu capul în brațele ei mă opream pe marginea trotuarului
eram un bărbat sincer cu mișcări impecabile
pe lângă noi ceilalți cautau căldura
mă încearcau

pe bănci mă primea între șipcuțele ei
îmbinate la prispa cu soare a unei bătrâne
și încerca să toarne mulajul înainte de noapte
să nu mă piardă

dintre degetele ei se ridica o linie cenușie
acolo strângea gingaș dispozitivul cu care
măsura ritmul cardiac al unui copil
adormit în pătuț

de genele ei stăteau agățate jucărelele
în zăngănitul lor îmi auzeam primele vorbe
în zâmbetul de demult
deznădejdea

și nu era decât puțină materie

un bun conductor de amintiri

5. lor

aici e biroul negru la care mă așez când nu mai e nimic de făcut
departe pixul ros de care mă agăț când lumina de pe foaie îmi ia ochii

și mâna aceasta între ele

o legătură la care mă închin de când m-am trezit
de unde aștept o ultimă mișcare

dar vântul o trage înspre copacii mai veseli

(o îmbie cu șoapte pe care le-am mestecat deja
cu care m-am înecat pe care le-am scuipat
plin de sânge după ce mi-au fărâmat gura)

cu cana de cafea lipită de buze privesc și îmi țin respirația
atunci când voi înghiți lichidul negricios îmi va rupe nările
iar hârtiile în sfârșit se vor umple

vor musti
de-atâta voluptate se vor ondula