dă-o-n gura mă-sii, m-am săturat
se uită la mine ca dobitocul,
nu vrea să spună nimic
se uită la mine, parc-ar fi beat, dar nu e beat
dă din cap că nu, nu,
ce nenorocit, numai ca să întindă coarda la nesfârşit
se uită la mine uimit, clatină din cap

a intrat şeful, zice nu te enerva, ai răbdare
fă-l să recunoască, sau să-l dea pe complice
şi mergem toţi la culcare

m-am săturat, mi-e cald
aici e greţos de cald, amândoi mirosim
a transpiraţie, mă frământ fără nici un folos
dincolo de geam – ploaia, altă lume
şi deodată începe să vorbească
haideţi cu mine, zice, dincolo de calea ferată,
dacă vreţi să vedeţi ceva interesant

plouă-n şuvoaie, după trei zile-n continuu
pământul nu mai absoarbe, pelerinele scorţoase amplifică
răpăiala, mărşăluim în tăcere
ce, a zis şeful, ai luat-o razna, îţi arde de jocuri cu nebunul
la patru dimineaţa, atunci i-am zis că nebunul a zis să sune la cabană
să verifice dacă e totul ok
la cabană a rămas Farcaş, să asigure perimetrul, de la oraş au zis că ajung
la prima oră, dar oricum după cinci, şeful a înjurat scârbos şi
l-a sunat pe Farcaş, dar nici un răspuns, a sunat de vreo zece ori
nici un răspuns, aşa că
şeful s-a dus la ăsta şi i-a pus mâna în gât, morţii mă-tii
de ce nu răspunde nimeni acolo
spune tot ce ştii, că
te joc în picioare, te nenorocesc

şuvoaiele răpăie-n gluga scorţoasă
mă ustură ochii de oboseală, sunt treaz de ieri de la şapte
spre cabană e drumul clasic, marcat, prin pădure
sau scurtătura asta, dincolo de calea ferată, în sus, peste râpă

suntem patru inşi: eu, şeful, suspectul, în cătuşe
şi Roncea, veterinarul
un tip solid, cumnat cu şeful, altul pe care să ne putem baza
nu aveam de unde să luăm

în filtru rămăsese nişte cafea rece
nu am ce să vă spun, zicea ăla, dacă vreţi
trebuie să vedeţi cu ochii voştri, nu e departe, imediat cum treci
dincolo de calea ferată
îmi turnasem o jumătate de cană
îi vedeam prin uşa deschisă
şeful era cu mâna în gâtul lui şi
s-a răsturnat scaunul, şeful s-a împiedicat, a căzut peste el
s-a ridicat, a ieşit din birou ca o furtună
s-a oprit în faţa mea, aparent calm
spune ce facem, că eu
îl calc în picioare
mergem să vedem, am zis eu mecanic.

dincolo de calea ferată
boscheţi stufoşi, cioate putrezite
lăstari crecuţi alandala
fuioare de apă învârtindu-se în toate direcţiile, o ameţeală
o încurcătură de ape, până în marginea pădurii
acolo, cantonul vechi, o paragină
dar înăuntru e lumină, şeful se întoarce spre noi
şiroind
se uită ameninţător la ăsta, îl întreabă
cine e înăuntru
o să vedeţi, mormăie prin glugă
morţii mă-tii, zice şeful şi îi întoarce spatele, dar rămâne pe loc
ne oprim şi noi, veterinarul îl loveşte pe ăsta în ceafă
cu podul palmei, spune cine-i acolo
lasă-l, zice şeful şi se întoarce spre mine
ce facem? nu ştiu, zic eu, intrăm să vedem?
du-te până la geam, zice, dar ai grijă
noi rămânem aici, fii prudent, ne spui dacă
se vede ceva

geamul dă într-o cameră goală
nu se vede nimic, decât o sobă, un dulap vechi

intrăm? îl întreabă şeful pe Roncea

şuvoaie de apă ne înfăşoară

intrăm, dar cred că e o capcană
înăuntru miroase a praf şi a mucegai

se stinge lumina
uşa se trânteşte în spatele nostru.