îmi amintesc cu totul o sută de zile,

somnul din toate

cum este linişte, eşti cuminte, nu duhneşti

iar carnea nu-i pentru consum

din opt ore, şase

fără memorie,

zile fără tutun

niciun rînd pe hîrtie,

de la tine moarte se reped veşti

stau la masă şi ar trebui să spun

stau la masa mea, pe şezutul meu

în dreapta capul, îl mîngîi pe crestet, îi desenez mustăţi

dar nu stau la masa mea iar în dreapta

nu e în dreapta mea:  vai, mie

o lumină la geam

dar nu merge, s-a tolănit musca