"Am urcat în munţi, am aprins focul din lemn de ienupăr să mă încălzesc, dar mi-am ars părul şi mâinile, iar când m-am întors în cetate, nu mi-am recunoscut neatenţia, ci m-am lăudat că însuşi dragonul a suflat spre mine flăcări din gura unei peşteri." anonim, Epoca Zhou.

"Am deschis ochii şi mi-am văzut greşelile săbii lucitoare în mâinile celor ce nu mă iartă." anonim, epoca Yuan.

“Mai uşor ajungi pe vârful Lhotse, decât în inima doamnei Lin Lin”.  anonim, epoca Tang

"Înainte să plec spre Soare-Apune, i-am lăsat doamnei Li-hua în pragul casei, ea încă mai dormea, câteva rodii, ca atunci când va mânca fructele, stropii de zeamă să îmi sară pe buze, oricât de departe m-aş afla."  anonim, epoca Jin

“Le-am spus fără ocolişuri: "Tu, Xing-fu, nu eşti atât de îndrăgostit pe cât îţi închipui, dar nici tu, Da-xia, nu eşti atât de indiferentă pe cât vrei să arăţi" şi le-am recomandat să plece împreună într-o călătorie, iar eu m-am retras grăbit pe muntele Huashan, fiindcă în ziua aceea în oraş izbucnise o răzmeriţă şi primul mort zăcea cu gura căscată spre grădina cu magnoliile roz înflorite”.  anonim, epoca Ming

“Toate provinciile îl recunosc ca pe unul dintre cei mai capabili şi viteji generali, nici duşmanii, nici gerul din nord nu l-au răpus, de parcă în trupul său ar arde ca o vâlvătaie duhul unui dragon, dar acum îl regăsesc în grădina palatului său smiorcăindu-se ca un copil, din cauză că Ching Lan, despre care mandarinii vorbesc că ar fi o zeiţă, a plecat în Regatul Wu. Mă ascund sub cireşii înfloriţi ca să pot râde în voie, văzându-l cum îşi strâmbă faţa ca o maimuţă".  anonim, epoca Celor Trei Regate

“Îl ascultam pe Ming-hoa vorbind în urcuş prin Munţii Wuyi: “Fantasticul e un efect al îndepărtării: când sunt lângă Fang Hua e femeie, e om, dar dacă plec în călătorie imaginea ei se transformă în mine ca un duh şi ia mai multe forme care îmi provoacă stări foarte stranii”. anonim, epoca Sui