diana social:). imi place, imi place chair mult. seamana cu o poezie postata cu ceva saptamanai in urma de hitgirl, cu o tipa care merge sa si repare masina la un service, ceea ce ma face sa ma intreb dacanu cumva s scrise de aceeasi mana. mi prea ma impac cu inceputul, care e pretentios asa cu mortii aia:

Vara, în cancelarie, e atâta răcoare şi răbdare încât

morţii rezistă până în toamnă.

desi observatia senzoriala, cu racoarea din cancelarie e foarte adevarata:), m-am plimbat ca prof prin multe cancelarii si in toate era racoare pe vara:)

mai departe o dai pe realism si textul e delicios cu atmosfera din cancelarie, discutiile etc. m a spart aia cu observa biologia si corul invatatoarelor indistincte:):

Nu mai avem nicio putere de decizie, oftează

învăţătoarele întoarse din Spania cu şapte kilograme

mai puţin.

si asta:

'Să lăsăm doi elevi de-a cincea repetenţi?

începe româna. Nu s-ar mai uni clasele şi ne-am

face norma.' remarca pervers de adevarata.

finalul e aiurea, fiindca suna concluziv si cumva moralizator, a efect de final, a maxima pedagogica (chestie care te scoate cumva deasupra dialogului din cancelarie, in zona filozofiei educatiei):

Se spune că elevul nu mai trebuie să memoreze,

ci să-nveţe să caute informaţia.

imi place :) 

f fain. asteptam ca cineva :) sa apuce zona asta care arata destul de crud in ultimii ani, in romania. sa nu risti insa sa folosesti masiv 'arhetipurile' omorand vocea din spate si, implicit, empatia (genereaza tipul ala de reactie din fata emisiunilor despre...)

numai că nu-ţi mai iese tăietura cu surpriză din final, ca în textul anterior. pare un text neterminat, sau cu un final deschis. dar deschis spre ce? ai ureche bună, ce să zic, dar eu nu văd în poemul ăsta mai mult decât consemnarea unui dialog de cancelarie pauperă

multumesc.

adi,  ca sa nu mai fie asa o evidenta maxima pedagogica, poate ar trebui sa pun finalul in gura lbii romane? :) cum a si fost. mie/mi place ironia din final, in goliciunea si naivitatea ei, cum te induioseaza un pui ciufulit.

cosmina, sper sa fi inteles ce ai vrut sa spui cu moartea empatiei :) dar nu am urmarit -o deloc,  ma int un fel de automatism si depersonalizare in care intri imediat ce ai coborat din rata si ai inceput sa dai buna ziua:)

claudiu, daca finalul ar fi deschis, nu mi se pare o problema. spre ce? spre alte poeme pe tema asta.

si mie-mi lasa aceeasi impresie ca lui klaudiu. cu siguranta ai descoperit o chestie cu poeziile astea si e normal sa mai urmeze tot asa, dar la urma si o selectie, altfel e diferenta f mare intre asta si cea dinainte.

finalul nu e pusti ciufulit, e doar kitsch. naratotul iese deasupra vocilor pe care le face pana atunci, pt a rosti o pretiozitate ironica, care mi trage cu ochiul

 mistoc! 

discutii de cancelarie. de parca ele nu ating profunzimi.

oricum... imi place com. lu k. gretos si mult exagerat fata de text.

diana traiesti in romania. comentatorii la fel. daca ar fi citit in isllanda ar putea suna trendi.