Clim clim nabadai de la secventa versata. Oarecum in striatii de acord ingenuu, marca. Devreme unde sperietura la septicemia de lipicioase. Abundenta mix mix europa.

eu l as fi incheiat la va prevedea frigul dupa durere. but it's adrian's way:)

dar e un poem frumos oricum. ma intreb insa daca nu e totusi prea baroca imaginea fantastica din final, nu e dusa prea departe. are parca prea multi franjuri.

are, are prea multe franjuri. imaginea din final e una din alea care provoaca mare plăcere autorului, insa care nu prea e gustata de cititor.

si totusi mi se pare misto textul asta, chiar cu un final asa fortat cum e asta.

adica eu am citit-o ca pe o chestie de genul unei vulnerabilitati, care apoi e cultivata cu delicatete. la extrem, ca si cum ai cancer si accepti asta si incepe sa iti devina draga vulnerabilitatea asta si iti vine sa ii dai lapte de la un san moale si, nu stiu, sa o cultivi, sa faci din ea o chestie delicata, frumoasa, letala. si mereu cand ma gandesc la asta ma gandesc la stalpnicii aia (si crestini si musulmani parca) .... si chiar daca textul mege pe ceea ce spune adi schiop si poate ori nu place, eu continutul asa il inteleg (desi posibil dmitri nu merge pana unde ma duc eu cu rationamentele) si imi place.

Da, am exagerat, credeam ca se vede ca stiu si eu asta. Ce spui tu, florin, are sens, dar intr-adevar eu nu m-am dus asa departe. Pur si simplu incercam sa ma distrez tot acest timp cat scriam. Nu-i din cele serioase, cu miza cum as spune, dar e ceva pe care voi construi textul viitor cu Andrusha si bunicul la final.