Cum am ajuns la poveștile astea cu feeling
permalink: http://www.clubliterar.com/texte/cum-am-ajuns-la-povestile-astea-cu-feeling.html
cosmina morosan

Cum am ajuns la poveștile astea cu feeling

cauți o teorie adevarată
aveai motani în sufragerie
clickul pe alb mii
de broaște sub o aspirină norocoasă
în pictura cu plictulețele de ceai

un spate: Heidegger
câteodata pornești în căutarea unui obiect pe care să-l mângai toată ziua în buzunar
te uiți după tipe care te-ar fi tuns în 1630/ 23.00
și numeri plăcuțele colorate până când
în întunericul din stație ele par niște covoare cu număratori

un casetofon apasă gândirea
nu vezi decât un glob de discotecă în care te învarți cu pijamaua
un animal de neindentificat sare din toaleta de lemn
mâinile tale sunt machiate
nu mai poți să faci nimic pt plecare

spui
caut un sens     personajele vieții tale bufnesc tipele
se mai ghiontesc odată
în mașină era de fapt  rochia ghemuită în ziare


--era sub liliac
fiica plină de litere
lângă un câine depresiv varza și lipiciurile i
se înnegriseră sub unitatea centrală
cred ca visa sau în fine
rula planificarea unei bombe arhitecturale

mamele la doi pași
se plângeau de muzicuțe
tot ce ar fi părut mai frumos în
programul ei de împușcat pitici

am pășit încet
iubeam tenișii aia
romul mă făcea mai puțin bărbat

--îmi place piuitul
pac pac uite și iepurii dintre mingi
ai o coloana frumoasă
nu mă pot vedea mai firesc decât acum

…așa s-a permis
nu s-a ridicat nimeni
numai frunzele într un vârtej fake pe terenul de fotbal
marea șansa să se uite prin alte părți

dar

--ce spui de curelele astea
usturimile m-au dat gata
dar nu de la ambele
e ciudat, nu ?

--eu nu prea mă confrunt cu nimeni
știu teoriile și nu simt nimic
nicio axiomă nu m-a restartat
am motive numai când mă uit la căruțasii ăia
întideau scuipatul pe antene
atunci mă ascund sub prelată
recipientul găurit = un ochelar
nu prea fac nimic mă uit prin ochelar
nu raspund

--aia e coroana de reviste
aia e coroana de copac
aia e foto cu mine
aici 08 cum păream mai cool

-- ///tu, ești pe 17
(trotinetele trec în stambă și parcă mor)
n-am ce să le explic megalomancelor
 (îmi simt fața o felie de cauciuc pe care
o asistentă geloasă a trasat linii)

i-am pus niște portocale la păstrare
a notat în jurnal despre mine
am fost prost

acuma's pe ecoul Alo,
zmeie la planetariu
la prânz ?
poate și gradinaritul face mult OK
domnii care aduc ouă au spus că și cremele ne megainfluențează

acceptat și asta
pe trecătoare treceau coriști
îi numeam și pe ei specialiști
socri femei
treceau
nimic nu se repeta
matematica înseamnă ezoterism
eram convinși – și suntem- ca există mister doar când mergem la piață
we are very inlove
așa am cusut pe beretă de atunci s-a ciudățit
o trage pe lucru la un cuier virtual
dar eu îi simt viața când trece cu maturicea peste picioarele vreunei formațiuni antice
cu pleoapa rândunică pe inelar

și nu mai coase urlu
devine live :
mii de semne și proprietăți noi
drăguță ca un videoclip cu canapele

e  logic să poți face diverse trucuri sub gulerul unui cămăși de eschimos
cam atât
mai sunt altele și mai înfioratoare

Comentarii

HitGirl
23:36:10, duminică, 12-02-2012

dada:(

pe scurt: da:(

bogdan coșa
00:59:33, luni, 13-02-2012

imi place

pe scurt: imi place f tare

HitGirl
07:47:55, luni, 13-02-2012

de ce iti place, bogdan? asa, ca improvizatie de jazz? sau altfel? (pt ca jazz in poezie nu se face, acum nu se mai face, e ceva avangardist hihihi, deci anacronic, fapt istoric)


cristina
10:55:34, luni, 13-02-2012

mie imi place asta:

i-am pus niște portocale la păstrare
a notat în jurnal despre mine
am fost prost

ma gandesc ca poate sa-mi placa numai intr-o anumita stare cand sunt dispusa sa iau la rand sa descopar minunile expresivitatii involuntare dar altfel e chinuitor
deci dada nu jazz nu chiar cum sugereaza hit pentru pt ca ar fi trebuit sa existe niste respiratii mai lungi cu toata improvizatia ... 
in fine ce vroiam sa spun era ca ma gandisem la un mom dat pt ca imi plac mult distopiile sa inventez un lbj nu cine stie ce o mica schema despre cum ar arata lumea prin 2500 si cum ar arata lbj ul sa existe o baza coerenta cu alte cuvinte dar inventata cu chestii care nu exista si un strat superior incoerent lbj ul de azi asa cum o sa fie el recuperat starea de gratie ar fi trebuit sa fie o nostalgie neinteleasa de producator evident plus induosatorul umor "involuntar". din pacate pana acum am dat dovada de egoism si am fabricat scheme din materialul mult mai la indemana al vietii de zi cu zi :d  
totusi sunt curioasa cum or sa arate mai tarziu poemele astea pt ca banuiesc ca vrei sa ajungi undeva si inca nu


dan sociu
11:12:03, luni, 13-02-2012

imi plac plictuleţele de ceai:) asa e, ceaiul e plictisitor orice s+ar zice. şi aia cu - s-a ciudăţit. dar tot restul e cam gaunos


tu
05:32:12, marți, 14-02-2012

cred ca se mergi incet incet inspre o coerenta speciala a lucrurilor astora misto si a tonului super relaxat in expresivitatea lui care te caracteriza mai demult.

Ai ca si pana acum o multime de imagini si elemente pe cat de inedite pe atat de natural folosite. Doar ca in continuare par sa se aglomereze si orchestrarea ramane ffffff discreta.

d exemplu... nu stiu de unde vine dar "trotinetele trec în stambă și parcă mor" imi retine toata atentia. Asa cu trotinetele la care nu m-am mai gandit din clasa a 3-a si la ciudatenia eufonica (tro-te/ tre-ta) a continuarii "trec in stamba"  pana la "si parca mor" ma agata cumva ironic afectiv de nu mai stiu incotro.

sau

"eu îi simt viața când trece cu maturicea peste picioarele vreunei formațiuni antice
cu pleoapa rândunică pe inelar"

 

si aici se vede cel mai bine cum nu orchestrezi. alaturarea asta de miscari delicate in doua versuri asa descentrate e provocatoare. parca asta e problema... provocator-provocator- provocator si parca nicio gradatie.

uite si relatia dintre titlu si text (si mai mereu ai promisiunea asta casual in titlu si o consistenta pana la limita intranzitivitatii- stiu, "cine vorbea!")