Viaţa lui poate începe de la numele Dmitri scris cu creionul chimic sub fotografia unui copil în pantaloni scurţi rezemat de un scaun în care mama lui, înmuiată de soare, zîmbeşte. Sub zîmbetul mamei, nodul basmalei s-a desfăcut. Atîrnă încreţite capetele de cîrpă pe vesta de lînă. În faţa mamei, pe iarbă, cineva a răsturnat castronul cu lapte. În spatele lor, o găleată sprijinită de zidul casei. Un topor uitat la intrare de care îşi freacă blana un pisic. Umbra nucului pe trepte. Piciorul copilului încolăcit pe piciorul scaunului. Mîinile mici îndesate în buzunare. Viaţa lui poate începe cu lama cuţitului pe care o strînge în pumn sau cu şarpele care i-a fugit prin faţă cînd se plimba prin livadă. Uite viaţa, aproape că ar fi putut să spună. Şi chiar dacă n-a nimerit capul şarpelui, cînd a aruncat, inima lui s-a umflat ca un curcan cînd îl împungi cu lopata. Lama cuţitului nu s-a pierdut în buruieni şi acum, cînd o strînge în pumn, inima lui înfoiată tresare. Lîngă el, mama se odihneşte în scaun. Dacă s-ar ridica de la locul ei, mama s-ar duce la geamul casei, acolo unde umbra nucului trece peste topor şi se subţiază. Ar privi lung în geam şi ar apăsa cu degetul pe suprafaţa aprinsă de soare. Ar rămîne o amprentă mică şi el ar trece pe acolo s-o privească zile întregi, pînă cînd ploaia ar lăsa în locul ei dîre de apă. Dar mama nu se ridică. Ea zîmbeşte deasupra nodului desfăcut al basmalei şi deasupra numelui Dmitri scris cu creionul chimic pe fotografie. Toporul a rămas la intrare, pisicul lipit de coada lui înclinată. În spatele lor, dincolo de casă, cîmpul se întinde pînă la pădure. În miezul pădurii, unde întunericul ţine pămîntul ud, o creatură sălbatică se ridică din frunze şi începe să-şi frece labele de scoarţa copacilor.

dimitrie anghel?:)

Sincer pe mine ma plictisesti si nu stiu de ce. E ca si cum as juca fifa 5-2-2-1

plictiseste*

e o kombinaţie de basarabeni cu perţa şi cu puţin frost, o ţâră de ion pillat sau altceva din zona respectivă, la derută. nu rămâi cu nimic, poate ceva cu un topor, subţire, subţire de tot

claudiu esti rau (si oricum cine zice tzara)

ce face creatura, isi ascute ghearele, nu? e un pic cam bland cum ai lasat. si poate si usor impropriu.

Va multumesc. Eu cred ca aveti dreptate. In acelasi timp, ma scuzati ca-mi permit sa va fac o recomandare. Regula feed-backului este + - +. Cred ca, avand in vedere ca suntem cei mai multi dintre noi educati sau macar cu dorinta de a ne imbunatati, ar fi bine sa dobandim aceasta tehnica mai ales ca aici feed-back-ul este metoda imediata prin care ne lasam impresiile asupra textului si autorului. Evident, poate din lipsa de timp sau doar pentru ca suntem tarani putem spune: bai, arunca la gunoi! sau bai, lasa-te ca esti varza sau n-ai legatura cu literatura, etc., etc. (cei mai buni ca mine la astea sa completeze) Ce putem castiga prin feed-back? In primul rand putem fi de ajutor autorilor pe care ii comentam. De ce sa fim de ajutor, in pula mea, ar putea sa spuna sgb, iar eu as spune ca e bine ca oamenii sa stie si ce fac bine pe langa partile negative, chiar acestea din urma fiind mai numeroase, pentru ca de la partile bune pleaca evolutia omului in cauza. Dar de ce sa evolueze celalalt, de ce sa-l ajut, ar zice un carcotas. Ei bine, hai sa vedem ce castiga cineva daca nu face asta. Pai, bineinteles, de castigat ar putea avea parvenitii care au deprins demult arta de a se ridica folosindu-se de scandaluri sau replici taioase. Probabil imi e mai draga imaginea unui autor distins, cultivat si politicos decat a badaranului uracios si invidios. Evident ca am crescut in medii diferite si unii au avut o viata mai grea, se intelege.

Nu ma refeream la cei care au comentat mai sus. Doar ca am baut ceva mai mult si mi-a venit cheful de asta acum. De ex. cineva spune asa: Dmitri, e un text plictisitor din care nu am ramas cu nimic. Dar poate sa reformuleze: Dmitri, descrierea ta e interesanta, chiar si imaginea de la sfarsit, desi e cam bland cum ai lasat si cam impropriu. Pe de alta parte, ideea unui tablou nu cred ca face altceva decat sa plictiseasca, iar eu am ramas cu prea putine din poezia ta. As fi incercat sa diversific putin, sa anim, poate chiar sa insist pe final pentru a rasturna si a veni cu o contra-imagine. Chiar si asa, cred ca unele lucruri ar putea ramane sau chiar fi folosite intr-o poezie viitoare unde sa se integreze mai bine. Sigur Dmitri ar dormi mai bine noaptea. Sau daca nu stapaniti feed-back puteti incerca feed-forward. Dar sa lasam asa deocamdata.

nu cred ca o tehnica de genul asta poate optimiza comentariul literar. mai degraba il limiteaza si il duce intr-o zona de prefabricate, deci totul va deveni plicticos si nu neaparat profesionist. nu ti se pare mai logic sa lasi textul sa-ti ghideze atitudinea si "metoda de a-l aborda?" nu poti sa cuantifici un text cu +-+, poti eventual sa intri in fluxul lui si sa-i accepti sau nu mecanismele si abia dupa ce ai acceptat mecanismele poti sa treci mai departe, la intelegere, la acceptarea a ceea ce intelegi etc. scuza-mi tonu sfatos, dar asa cred ca stau lucrurile, nu in modul usor industrial in care le-ai prezentat tu (sigur, in numele unei idei bune asa cum este decenta:) )

hei, bineinteles ca ai si tu dreptate, pe de alta parte nu i deloc industrial imi pare rau ca a sunat asa dar forma nu conteaza in cazul asta si surpriza sa vezi ca foarte multi fac asta fara sa o sesizezi si nu i nimic nou sub soare (criticii ar trebui sa stie cel mai bine) adica nu-ti altereaza opinia, dar e adevarat, modul de a ti-o prezenta. In numele decentei, adevarat, dar si fix al profesionalismului si al optimizarii comentariului. Te asigur ca si al eficientei mesajului.

este adeva ca multi fac asta, dar cred ca daca faci asta on n on vei ajunge sa cauti minusuri acolo unde sunt plusuri si viceversa, pt ca trebuie sa-ti faci norma de +-+ si de aceea ziceam ca in momentul cind comentezi/interpretezi literatura mi se pare periculos sa aluneci pe o panta din asta pozitiva (fie ea si formala) pt ca nu poti sa ajungi acolo unde trebuie decit prin aproximatii. dar sa nu lungim vba ca sa nu intram intr-o discutie de bar la masa cu multe beri:)

"eficienţa mesajului" - chiar nu vă puteţi dezbăra de limba asta de lemn? ce legtură are cu poezia? de ce nu te apuci, dmitri, de advertising, de jurnalism? zău, te faci de râs, nu mai comenta sub propriile tale texte - ele mai sunt cum mai sunt, mai au oaze de poezie într-însele, dar tu eşti ridicol

ce ne invata pe noi dimitri este ca orice feedback are forma unui chiasm. cel mai bun exemplu e urmatoru, l-am furat de pa net: draga prietene, esti concediat cu cele mai bune g[nduri, sefu

Crezi ca au rost amabilitatile astea poeziepunctro ? As putea sa te laud intr-un comentariu cum nici martorii lui nichita n-ar face-o. Dar asta ar inseamna sa ne complicam existenta in loc sa zicem in pula mea ce gandim. Sau sa il citez pe Teo "Barbatii nu sunt vulgari sunt eficienti in comunicare" :)

deci chestia e ca pe mine textele tale ma depasesc. si pornid de aici nu mi dau seama ce ar ramane de facut. adica ma prind imagini cu copilasi, ma mai prind si detalii de natura sau observatii psihologice pe cm patrat, dar sensul global al tx imi scapa. d c tine copilul cutitul in mana, te ai intrebat? scoate i l, copiii nu au voie sa tina obiecte taioase. cateodata k acum, cnd citesc de mai multe ori un tx, ma frapeaza 'rafinamentul' constructiei (de pilda umbra nucului care tot avanseaza in text pana ajunge p umbra cutitului si se subtiaza; finalul ca in trakl, cu existenta separata (dar in versiune amanintatoare, nu blanda). dar in mare nu inteleg. eu as zice ca complici prea mult reteta rurala, ca experimentezi prea mult cu ea, ca pe un peisaj desenat pe un balon de care tragi si l intinzi cum vrei si atunci nu l mai crezi adevarat. or, sugestia mea e aberanta, finca daca ai merge pe realism zero sau chestii traditionale cu copilaria socialista de la tara nu ai ajunge nicaieri, jumate din poezia ta s ar duce. deci comentul asta e complet inutil. hai mai bine sa ne pizdim

Adi, reusesc sa te inteleg pana la partea cu sensul global. Iarasi nu inteleg cu ce sens zici ma frapeaza. Si nu inteleg ne pizdim. Daca te referi la o motivatie a unor scene sau imagini care par neconvingatoare sau false tocmai de-asta, lasa-mi un mail sau mess sa vorbim poate ma ajuti cu niste sfaturi. Am prieteni pe mess care m-au ajutat de multe ori si le multumesc aici inca o data. Adica e usor sa spuna cineva esti ridicol. Stii ca aceia crescuti la orfelinat, de ex.(e demonstrat), care nu au avut parte de afectiune, nu vor sti la randul lor sa impartaseasca afectiune sau macar o vb de incurajare, etc. Ce am vrut sa spun de fapt e ca aruncand o replica veninoasa dand impresia ca abia asteptai momentul dai dovada de josnicie si mi-e greu sa cred ca poate cineva sa transforme josnicia in literatura vie.

chestia cu pizdim era neserioasa - a pizdi suna a argou basarabean. la tine e chestia ca de multe ori nu inteleg ce vrei sa zici, adica ma prind imagiini, dar nu prind sensul ca intreg al textului, ma gandesc de ce o fi complicat-o asa? dar pdap imi dau seama ca demersul ca ansamblu nu e in nici un caz stupid (fiindca e scris bine, din perspectiva unei constiinte estetice superioare care poate face figuri de stil din zona 'naiva'  si mai mult decat atat sa le complice asa cum cineva de acolo nu le ar complica sau daca le ar complica ar face expresionism sau altceva - pe scurt, o constiinta care se joaca la modul foarte serios; si daca se joaca care e miza?). am mai zis asta: dk faci o voce ingenua, de ce o estetizezi? dincolo de asta ai filmul tau a carui miza n o prind, dar imi dau seama ca e un film si ca nu esti tampit, scoti chestii estetic superioare de acolo, nici naivitati, nici manierisme.

poate vocea e ingenua, dar tot asa ma depaseste. pur si simplu (si nu glumesc) e prea rafinata si deep pt mine, iese din zona mea de experienta (care, fara sa fost average, nu a mers pana acolo ca sa se poata identifica). e un fals argument fiindca sunt oameni care prind miza - ca ruxandra, medeea:); de asta zic, nu lua in serios. sunt tx de-ale tale care ma prind, dar alea fara deliruri si inserturi

sa stii dmitri ca nici eu nu te urasc e problema mea ca nu inghit universul rural si lumina untoasa a soarelui si ingenuu like dar astea s marote doar:)

mie-mi place vizualitatea lor misterioasa, ca la tarkovski, ambiguitatea care elibereaza cititorul de formule prestabilite, deruteaza estetic. spre mijlocul poeziei insa (poate inconstient zona "-" ?) fuga de formule devine ea insasi formula demonstrativa, prin folosirea conditionalului: "Dacă s-ar ridica de la locul ei, mama s-ar duce/ la geamul casei" si "Ar privi lung în geam şi ar apăsa cu degetul/ pe suprafaţa aprinsă de soare. Ar rămîne o amprentă mică" etc poate ar ajuta daca ultima strofa ar fi putin mai memorabila, ar aduce o surpriza mai socanta, mai ales ca vorbim de o creatura salbatica poate ca "numele Dmitri/ scris cu creionul chimic sub fotagrafia..." este un fel de rescriere a primei fraze din cautarea timpului pierdut? dezvoltarea unei epici psihologice pornind de la o imagine statica

http://www.youtube.com/watch?v=VnaR5axvKWE&feature=related

acolo jos in adancime / nu iei nimic cu tine 

nu inteleg de ce lumea zice ca piesa asta e cretina. e freak si are foarte mult feeling. tu ce zici? e frig - e gol - e groaza?

iar clipul e superb

iti spun daca imi spui pe forum cum ti se pare piesa

nu mi-a placut, eu cred ca acel om este cretin