cum reuşeşti tu să strici totul?
eu reuşesc să stric totul
pentru că nu reuşesc să mă controlez, cu toate că
sunt o fiinţă atât de ascunsă şi chiar
cultiv asta în ideea că ascuns înseamnă reţinut
intimitate fortificată, o supra naturală cazemată
în care nu intră rău şi rău din ea nu iese
chiar cu preţul că nu intră şi nu iese nimic
ce idee prostească, cu totul tâmpită şi
neadevărată

aşa prăpădesc eu totul
plutind graţios într-o închipuită graţie
şi când vine momentul şi vine mereu
să tragi linie, din creştet şi până în tălpi cum se spune
în orice parte a sentimentelor, emoţiilor m-aş uita
durere arsură şi sfâşiere
până în cel mai îndepărtat colţişor al sofisticatelor sisteme de susţinere
aceeaşi arsură durere şi sfâşiere.