bani în două zile
acum ies la plimbare
și ma gândesc la bani
oceanele pamantului
nu le urăști
și mă gândesc la bani
dar câte beri în cadă?
vin soarele
cimpanzeii
rotweillerul nemângâiat
strâng apa fierbinte
și stau cu tine
dar câte beri
crud și tânăr buchetul din dulap
la picioare frunzele pământului de neînțeles
cerul
mai bine recunosc un cântec
sub prelată în casa
la televizor unde să adorm
de cand au strâns câinii în mașină
și i-au dus lângă morți
s-au liniștit și ei apoi
fără câini
m-am pus pe bordură
și în genunchi
în pod printre scaune
crapă un sobolan
talpile s umede
e faza asta
care mă prinde
aeroterma merge
și îi iubesc pe toți
e frumusel vad un parc gol cu doua trei frunze in copaci care au un aspect asa cam jalnic dar care din cand in cand, cand bate vantul, se insufletesc
cu alte cuvinte simt ca tetxul mi e interzis pana cand vin bucati care lasa sa se intrevada ceva familiar
finalul / ultimul vers / vine din senin asa mie mi s a parut nervos desi sunt aproape sigura ca efectul scontat a fost opusul nervilor
excelent, desi versurile interogative ma umplu de ciuda. poate vrei sa scapi de ele:)
e frumos titlul, dar si textul ar putea fi frumos daca ar fi taiat altfel, nu stiu exact cum, poate mai 'artistic' :) in special spre final se simte ca e taiat cam scolareste. mi s-a parut mai reusit pana la 'cerul', dupa aia mai putin
cristina
12:31:43, marți, 06-12-2011