viaţa ta mică şi
du-bi-oa-să
se fărâmiţează sub un deget misterios
fărâme se desprind petale plutind
se aştern pe pământul acestei lumi
sferice
du-te
du-te-nvârtindu-te
alunecă într-o spirală nesfârşită
ca apa scurgându-se
printr-o scurgere
ameţitoare: învârtindu-te.
mie imi pare ok textul, desi senzatia ca schimbi uneori prea des si fara a merge pana la capat pe o chestie nu stiu daca mai e ok.
in nuce, imi pare o ampla comparatie, cu o iesire finala spre altceva. o nota usor tragica. un
final totusi care imi aminteste de compozitiile lui peniuc sau diamandi.
comparatie, dincolo de cea implicita, nu stiu, textuala sa ii zic asa, incepe inca din titlu cu o miza pe micro-macro (presupun ca de aici dublu ptr helix, adn - aluneca in spirala ) + efectul coriolis (speculativ imi pare si discutabil in text, dincolo de dragul speculatiei)
- am uitat sa spun si stiam ca te intereseza daca se intelege ori ba
sorry daca am indus in eroare si stiu ca am tendinta de a ma complica uneori in explicatii/argumente, dar ma indoiesc ca nu judeca fiecare de capul sau.
daca doreai spirala puteai sa eviti recursul la coriolis, la un termen precum helix etc etc. insa cred ca aceste lucruri fac parte din ceea ce iti propui, atat timp cat apelul la ele se repeta in majoritatea tesxtelor :)
altfel da, chiar daca fotbalul poate fi misto (din mai multe puncte de vedre), galeriile imi par doar penibile mase ale lui g le bon.
comfort zone
04:42:00, joi, 10-09-2009