mie nu-mi plac finalurile astea care vin ca un verdict, ca o concluzie filosofica, chiar daca spui de la inceput ca e un vis universal (beware!) si atunci poti sa accepti astfel de finaluri, dar totusi e prea rotund, prea vrei sa atingi acea frumusete a maestrilor clasici

si nu stiu, asta cu ”mititei si blegi” parca e din alt registru, registrul hitgirl :) 

da- chiar alaltaieri...

n-are treaba cu frumusetea clasicilor, ci cu frumusetea candida a poeziilor pentru copii, eu asa am citit-o. finalul vine si el in acelasi stil de breaking news copilaresc. am citit-o de patru ori si de fiecare data mi-a placut putin mai mult.

si mie imi place, mai putin acolo cu moartea. parca e prea mult si parca din alt film. dar poate chiar asta ai vrut, sa-i izbesti pe micuti in moalele capului cu moartea. in rest, e grozav, mai ales ca eu una visul ala il mai am si acum (si asta pentru ca am trait o suma de terori in scoala).

e ok povestea etc. numai ca povesti de-astea poti scrie o groaza, pana la urma - pb e ca si aici, ca si la celalalt cu pisica, e tot concluzie de viata si de moarte aruncata in coada unui text scris mult prea colocvial - pot sa-l iau vers cu vers si sa pun degetul, dar sunt sigur ca nu e cazul. la cel cu pisica te-ai facut ca nu intelegi :) nu era vba doar despre 'si-o ia in bot' cum ca ar fi colocvial, ci de toata vocea. la fel si aici, vocea nu cred ca e convingatoare pentru subiectul ales, sau e ruptura prea brusca inainte de filosofarea din final. si nici forma de sonet nu inteleg de ce o pastrezi. aveai unele mai vechi in care exista si o muzicalitate low cumva specifica sonetului unde poate se justifica, dar aici nu stiu ce sa zic - pdap, vad ca lui hitgirl i-a placut :D

sînt la școală, ni se dă

un test și ca de obicei n-am învățat

nimic. Mi-e teamă și mi-e rușine apoi

brusc îmi dau seama că am terminat școala

de mult, că sînt adult și ce pot ei

să-mi mai facă

ca de obicei - ala exprima tot restul exclus

dar desigur tu si cu chiva si inca cati altii aveti disperarea asta de superioritate-

si parca tu o ai mai sapiential voit carismatica (uneori iti iese)

ultimele 2 versuri totusi, execrabile.

poate imi explicati si mie, de dragul unei mai flexibile&pozitive comunicari (spre care ne indemna rares nu demult pe forum), de ce vi se par acele ultime doua versuri, pe rand: verdict, concluzie (de viata/moarte), din alt film, filosofare, execrabile.

bai vlad, nu face si tu ca Adi... :) 

pe de o parte pe mine nu m a deranjat niciodata ce si cum scrie adi pe club din contra mi se pare clar ceea ce spune si  sunt multe de invatat

pe de alta parte ceea ce spun eu nu are nimic dea face cu stiulul lui adi aici

dar versurile ultime sunt execrabile pt ca NU ne am nascut in moarte si grijile NU s-au terminat deja  si si jucat asa ceva e cheap

niste draguti:))

ca sa sune bine ar trebui sa fie> ~au nu stiti voi ca ne am nascut in moarte etc:)

ultimele doua versuri mi se par excelente, dar parca lipite de restul (da, se vede cusatura) nu spun ce ar trebui sa spuna.

vlad are dreptate - de obicei orice text are doua trei sau un vers care sint iluminarea si restul e vrajeala de dragul conventiilor (cum era si la aia a lui eminescu melancolie). de aia m-am si apucat de catrene si sper sa ma tin de ele

dar - cum stie si vlad - pe mine ma tine o vreme cite un film si pe urma next!

mie mi place versul ala de final, nu e cel mai bun dar e de efect si e consonant cu celelalte sonete care au tot asa un fundal sau o concluzie metafizica. izolat asa, pus pe tabla, e cam strident, da - dar asezat in volum intre celelalte sonete se mai pierde stridenta. deci lasa l acolo