cerul era plin de aer se lumina
şi se însera, se lumina iarăşi parcă
abia terminaseră de asfaltat unde faci dreapta şi drumul
coboară
apoi trebuia mers puţin mai jos, aproape de baza pantei, unde sunt gardurile stricate
faci stânga, sunt nişte depozite, un atelier
în plină lapoviţă
axul e deplasat, trebuie încălzit rotorul
şi date două puncte de sudură
cerul era plin de aer aerul plin de
uleiuri volatile
şi vreme nefavorabilă
în fiecare gram de aer
în fine a zis e gata, am vrut să-l apuc să-l duc la maşină
nu m-am gândit că e atât de fierbinte
şi l-am scăpat din mână
geamurile erau acoperite cu un strat gros de praf
cineva desenase cu degetul
tot felul de simboluri
zice vi-l duc eu la maşină
fiindcă are mănuşi, nu-l frige
întreb cât mă costă, ei, cât costă, se strâmbă el
iese în ploaie, trebuie să-i deschid portbagajul
toată dezordinea asta
fierăraiele împrăştiate peste tot
maşinării care arată periculos
nu ştii care funcţionează şi care nu
până nu le porneşte unul dintre ei
toate par demult ieşite din uz
şi cu toate astea
unele funcţionează
zgomotul e asurzitor
strigă la mine de-afară, arată spre maşină
ploaia se transformă în lapoviţă
lapoviţa iarăşi în ploaie
aer maro
şi întreb mai mult ca să mă alint
astea
se pot bobina aşa, la nesfârşit
da, zice
trânteşte portbagajul şi se întoarce înăuntru
zgomotul se strecoară-n fâşii prin uşa deplasată din balamale
cerul încărcat coboară foarte
foarte jos.