n-am inteles prima parte decat partial. tinerii din ziua de azi nu preiau din tarele generatiiilor anterioare pentru ca: 1. ei se orienteaza spre intelectualitate in ansamblu, iar elitismul de care vorbesti este utilizat aici cu sens peiorativ, adica un fel de pretiozitate a celor batrani. 2. tinerii de azi sunt antielitisti, adica nu sunt pretiosi sau fandositi cum sunt aia batrani. 3. de la elita care monopolizeaza am pierdut oarecum firul. "elita" (cea cu sens peiorativ) monopolizeaza sensul adevarat (din dex) al cuvantului "elita"? asta e ideea? nu e nimic rautacios.

Vlaşin: “Tânăra generaţie îşi îndreaptă atenţia înspre ceea ce înseamnă intelectualitatea în ansamblu şi nu înspre elitism” (cum a făcut şi face generaţia bătrână). Depinde care segmente din “tânăra generaţie” şi “vechea generaţie” sunt comparate. Dacă compari pe DespoT, SGB şi alţi poeţi (debutanţi) cu eseistul Liiceanu & co*, aşa cum pare să reiasă din filmuleţ, atunci comparaţia e lipsită de sens: merele şi perele nu se compară. “Se zice că a venit timpul să existe şi o clasă de mijloc a spiritului...”, spune Barbatoracul** cu faţa urticată de entuziasm. Şi tot interviul stă sub aceast㠓îmbucurătoare” prorocire adamită - iminenta apariţie a “clasei de mijloc a spiritului” - pentru care cultura română ar trebui să-şi pregătească covorul roşu, pâinea şi sarea. Atâta doar că nu e foarte clar ce vrea să însemne clasa mijlocie a spiritului. Individul ăla nu foarte dezvolatat intelectual, dar nici tocmai lipsit de calităţi intelectuale? individul ăla aşezat undeva între pălmaş şi boier? mărunţelul minţii? Nici vorbă, clasa de mijloc a spiritului înseamn㠓clasa specialiştilor”, “clasa democraţilor culturali” care se opun “intelectualilor generaliştii”, “culacilor totalitari”. Prin urmare Vlaşin, Barbatoracu (şi cameramanul, evident), “oameni de valoare, dar în afara găştilor” – ţinuţi până acum la distanţă de cordoanele de criterii înalte ale boierilor “elitişti” – au, în sfârşit, şi ei o poziţie onorabilă în tabelul Mendeleev al culturii române. Căci, dacă până acum existau doar culorile alb şi negru, adamiţii au meritul de a fi descoperit culoarea gri, intermediarul, trihotomia, trinitatea: boierul minţii, amărâtul minţii şi – ipostază a aceleiaşi unităţi culturale tripartite – mijlociul minţii. De aceea pe Vlaşin şi Barbatorac îi urtică entuziasmul – ei urmează să primeasc㠓teren cultural”. Urmează să fie avansaţi de la statutul actual de pălmaşi ai minţii la cel de mijlocii ai minţii (după care vor glisa poate chiar spre statutul de latifundiari ai minţii, boieri). Dar, conform teoriei adamite, se poate spune oare despre “ariviştii” Vlaşin şi Barbatoracul că ar avea vreo “specializare”? Cu alte cuvinte, există o minimă şansă adamită ca aceştia doi să scape de statutul de oropsiţi ai minţii? *Vlaşin însuşi nu indică nici un nume de “elitist monopolizator”, îl ajută în schimb, maşina de citit gândurile, omul-înzestrat-cu-revelator – cameramanul. În momentul în care Vlaşin pronunţ㠓elită monopolizatoare” camera de filmat se focalizează pe Liiceanu. Cum ar veni, “priviţi imaginea celui la care se referă ermeticul Vlaşin, priviţi un exponent al elitei monopolizatoare”. Iar dacă luăm în calcul şi imaginile cu teancul de cărţi din mâna lui Liiceanu atunci trebuie că sugestia ţinteşte mult mai adânc – prezentarea unui flagrant delict. “Priviţi un exponent al elitei monopolizatoare chiar în momentul în care urzeşte monopolizarea!”. O altă ipoteză ar fi că omul-înzestrat-cu-revelator a vrut pur şi simplu să lase yutubospectatorul să compare, să facă o mică (dar importantă pentru el) paralelă între un “elitist supraevaluat” şi “monopolizator” şi dou㠓valori adevărate”, dar subevaluate, condamnate la tuşa culturii. ** E vorba de reporter. Dat fiind că nu e specificat nicăieri cum îl cheamă, a trebuit să-l botez.

Comentarii cu muci pot si eu. Eu cred ca Vlasin se refera numai la un segment de autori (chiar si din cei tineri). Si cand spune tineri sper ca se refera la generatia 2010, ca douamiistii au inceput sa cheleasca si sa incarunteasca. Unii se coc iar altii ruginesc. Literar vorbind, dar si fizic.

nu am prea inteels eu ce vrea sa fie postrealismul asta, sgb, da-mi niste hinturi. cum se caracterizeaza? prin ce? realismul ala minimalist, sau altceva?

Zice ruslana: "prorocire adamită" :))) N-am auzit niciodată de ruslana însă îmi imaginez câtă elocinţă invocă podul de flori transformat în punte vigeră cu mireasmă de cosmopolit reeşapat. Ehehei ruslana este o biată fetişcană fără domiciliu stabil, un fel de bozgoră hidoasă şi plină de impermeabile fremătări ecleziastice neîmplinite. Venetică meritorie şi crezătoare în destinu-i ratat încă din fragedă pruncie. Sigur că există circumstanţe atenuante: neuronul unic a sucombat în salsa marinera tocmai când avea sentimentul unei defulări nemaipomenite. "oier al minţii" ruslana îşi imaginează patria ca pe un tăpşan imens unde îşi gudură bojocii pe lângă plopii fără soţ - adică o duzină de găgăuzi literari, morţi şi deja îngropaţi în cimitirul de la săpânţa. În plenitudinea intelectului bahic, ruslana mormăie inepţie după inepţie spre amuzamentul amicilor mei şi deliciul fanilor fanfaroni care-i încurajează demersul fistichiu şi deliricoidal. "Ariviştii" - în viziunea elucubrantă a fetişcanei cu alura de sincopat - sunt acei oameni care au perspectiva demonetizării unor structuri eclectice de tip fanariot. Însă ce nu ştie "oierul minţii" (sau mai bine zis oiţa minţii) este că subsemnatul n-are absolut nici o intenţie de preamărire elitistă şi asta pentru că face parte din cea mai erudită categorie socială existentă în univers: liberatorii. Sunt acele fiinţe antisociale care nu se sinchisesc de atacurile furibunde ale aurolacilor suburbani. Ca să fiu mai pe înţelesul oiţei: a) eu n-am criticat niciodată elita românească dintr-un singur motiv - este singurul meu punct de reper b) eu ştiu să fac diferenţa dintre elită şi elitism (mare diferenţa !) c) n-am văzut / auzit nici una dintre oiţele minţii pronunţându-se asupra vreunui subiect într-un interviu cât de mititel (normal, nu sunt în stare să debiteze nici măcar o idee inchegată fără puţină iarbă proaspăt cosită) d) la fel de bine ştiu să fac diferenţa între elite şi elitişti c) croncănitorilor de obicei le ofer firmituri însă în cazul de faţă nici măcar o croncănitoare nu pot să te consider d) oropsit al minţii eşti chiar tu în ciuda pozei intelectualiste pe care o afişezi pe toate gardurile Concluzie: oiţele minţii ar trebui să-şi revigoreze statutul mai ales acum în apropierea toamnei când iarba se topeşte şi gândurile se transformă într-o sabie cu două tăişuri