a doua strofa e tulbure si pe cliseu sentimental, cu pantalonasii scurti

prima e de ajuns ca poem, dar nici cu asta nu sint prea sigur. vba lui vlad, nu e adevarat ca te vede, adica nu stii daca e sau nu e, deocamdata e o fictiune, o fantasma si fantasmele sint kitsch. de aia eliot desi catolic si credincios pe bune nu a scos o vorba despre Dumnezeu

dar mainile apuca intuneric sa ajunga la tine e frumos

stai că facem modificări în direct pe strofa 2. am pus aici pt că am încă îndoieli asupra textului şi tot încerc să+l salvez cumva. dar să vedem

voila upgrade

las-o pana la "sub glezna", e bine atat

n-are treaba cu Dumnezeu, ca e vba despre cineva care iesea odata sa fumeze pe balcon si acum il vede de undeva pe dmitri

a, ok deci nu e despre cineva mort care se uita de sus la el si anume tatal lui:)

dar titlul l-as lasa asa totusi

ma rog, nu cred ca e scris din perspectiva unui credincios, ci a unui sentimental sau cel mult mistic. mie daca o lasa pana acolo la "glezna" imi place

sunt de acord cu dan pe prima strofa, mainile care apuca prin intuneric sunt de un patetism feroce imposibil ca asa ceva sa fie ok. dar restul ar putea fi salvat, eu as scapa de ultimele doua versuri din strofa si as schimba verbul de mai sus cu un conditional cumva
si as scapa intr adevar si de baietelul in pantaloni scurti care merge cateodata cand e pus acolo sa sugereze cliseu sua mai stiu eu ce, dar aici ingroasa patetismul inca si mai mult
txtul dinainte mi a placut tocmai fiindca patetismul era in doza corecta

cristina dimpotriva mie imi place aia cu mainile si intunericul, poate pt ca imi aminteste de o poezie a lui ego cu un adolescent care scoate palmele pe geamul trenului (ceea ce nu se mai poate face acumle astea noi cu trenuri) si pipaie o femeie de aer:)

cu femeia pot sa inteleg e de un patetism induiosator aici mi se pare indecent constructia mea psihica refuza asa ceva

trebuia sa mai zic ce frumos ar fi fost daca ramanea imaginea cu bajbaitul prin intuneric dar sa fie vba de altceva nu "sa ajunga la tine" sa caute altceva sa iasa putin din film chiar daca tot cu senzatia ca e privit atunci da era patetic spre patetic induiosator

nu stiu ce e cu laptopul meu, imi muta cuvintele aiurea in timp ce le scriu - face acumle astea noi cu trenuri ...era face acum cu trenurile astea noi...va zic ca sa stiti sa nu credeti ca sint beat

si eu as scoate ultimele doua versuri din prima strofa. la partea a doua din strofa 2 sunt de acord cu mihai.

e o cădere mare pentru un poem să înceapă cu acest cuvânt calp "imaginea". plus că "imaginea ta" in situatia in care pronumele e oricum al unei entitati mentale, un tu imaginat, imaginea e a unei imagini, deci abuz de reflexii pe care il duci in comparatie spre o senzorialitate sonora, acuta, bazaitul acela al musculitei, si inca un "bazait scurt", ceea ce da un efect aproape caraghios in planul lucrarii poetice. cititorii cu bun gust, dar nu neaparat desueti, vor raspunde cu o grimasa.

"bezna extrage sunete" in ciuda noutatii e o expresie caznita si in plus introduce o personificare, e adevarat secundara, dar oricum parazitara in poem, ia si ea din tensiunea relatiei create in temporal. iar "extrage" e oricum un verb neinspirat.

pentru mine poemul incepe de aici:

"de unde esti..." cu toata strofa

iar in strofa doi eu unul as elimina personificarea şi chiar enunţul postural formulat cu afectare "atât de.."

vena umflată
sub gleznă
  îmi zvîcneşte de parcă...