Atunci, pe cînd începeam să-mi iubesc mai mult Converşii
Bebitzu claxona în dreptul vreunei case
şi zicea:
Aici stă o fostă iubită a mea – tiiit
Aici stă fosta mea soţie –
totdeauna îi bag un claxon
cînd trec,
din păcate, e mai mult în Timişoara.
Moni îşi amintea cînd voia să se călugărească,
Neagra trăia cu Robocop, omul cu şuruburi
multe în el.
Inima mea era mică şi largă.
Din toate revelaţiile avute,
nu mi-o aminteam pe niciuna.
Mintea mea -o scoică netedă, albă.
Ştiam doar că tirurile nu vor intra în noi
noaptea asta.
Mă uitam în oglindă şi mă recunoşteam
cumva.
Şi Bebitzu zicea: Lui răposatu
i-ar fi plăcut să-i treceţi pragu,
i-ar fi plăcut să cunoască
cinci poeţi.
Şi, desigur, bancuri porcoase de-a lungul
unui drum de piatră,
mici scăunele de tras in mistreţi.
Şi doborîtura, cîtă doborîtură.
Ca şi cum,
pe pachetul de Carpaţi,
cerbul.