ma bucur sa descopar o poezie slaba. vestea proasta e ca e practic imposibil sa scoti poezie din confortul intimitatii sau implinirea casnica. vestea buna e ca exista dreptate pe lumea asta, ca nu poti sa le ai pe toate - esti singur si varza afectiv, scoti arta; ai dat o pe confort casnic si realizari de cuplu, pa arta. personal ma bucur foarte tare cand descopar ratari in serie pornind de aici, ca prea plinul iubirii nu poate fi impartasit decat cu persoana iubita. acolo se naste, acolo trebuie sa putrezeasca. ar fi indecent si gramo sa fie altfel.

vestea buna este ca n-ai dreptate tu te chinui in continuare sa scoti arta? arta, domnilor, arta. pai arta e... dar banuiesc ce te a deranjat: sfiriie cuminti, în prag tăcută, Îmi arăţi cum trebuie întorşi cartofii cu o mână - versurile astea nu s despre fericirea unui cuplu etc.

cred ca e putin mai mult decat o umbra de adevar in ce spune adi, fiindca si mie imi lasa impresia de ratare, doar ca pe alt traseu. e interesant de vazut si cat de mult se schimba perceptia de la potential la faptul implinit, de la poezia dinainte la asta. dar mi se pare o capcana saltul in psihostatistica, fiindca si textul asta si digul sunt sustinute de aceeasi sursa, care are mai putin de-a face cu starile (nostalgia, respectiv implinirea domestica), cat are cu tonul pe care se deapana. nu stiu cum sa-i spun, tonul subiectului relaxat & ultraconstient de sine & atent la tot ce misca (pe dinauntru si pe dinafara). asa ceva se intalneste deseori in poezia americana de buna calitate, dar nu vreau sa insist pe asemanari. un fel de hyperclaritate, emotionala, dar si intelectuala. ceva neobisnuit. ma duce cu gandul la kung fu: pentru un maestru, viata de zi cu zi, povestita de el insusi, poate fi, in perceptia novicilor, un moment de gratie prelungit la nesfarsit. se aude un sfarait? - pac! nu, e ok, sunt cartofii, cuminti... intre timp, simbolistica galetilor - cu plin, cu sec - pac!: un profil psihologic schitat din doua miscari; pisica? e ok, s-a oprit. dar atentia ramane treaza: musuroiul! inainte de cafea nu era... etc. unde rateaza un asemenea text? nicaieri, ca si atentia hyperslefuita a maestrului. dar, tocmai din cauza asta, textele construite asa mie-mi sunt aproape ermetice. nu-mi ramane de admirat decat virtuozitatea maestrului, care poate fi mai mult sau mai putin fascinanta / plictisitoare. iar ca sa fie fascinanta ar trebui sa se abata tocmai de la principiile ei de baza: modestie, sinceritate, politete, loialitate, incredere (qian, cheng, li, yi, xin).

ba sa nu se abata

sa se mai abata, totusi, altfel e ceea ce se cheama wholesome, si wholesome e plictisitor

vasile, nu spun prostii, uita te ce i face la funduletz

am vazut:) se pare ca i o extravaganta de a lor

uite adi, aici banuim ca este vba despre o tipa - desi political correct ar fi sa nu banuim neaparat o tipa - de 35 de ani care il cheama plangand la telefon pe el, care rezulta a fi un cheater, care mai tarziu se mai duce si sa inchida poarta

"De câte ori îi iese cu sec, mergând
pe 35 de ani, te cheamă plângând la telefon,

iar tu-mi spui că trebuie să scoţi apă."

politically...

m am intors pt ca mi se pare ca din cauza exaltarii cu care m am aruncat sa i explic lui adi pe text ca fericirea domestica este in mod absolut lizibil amenintata de furtuna rezulta un ton nepotrivit in subsolul textului 
txtul nu mi se pare f bun dar se vede ca e atent si inteligent construit poate probl e ca se vede prea bine dar cred ca e putin si din cauza decorului rustic nu pot sa explic de ce nu reiese de niciunde ca e provizoriu poate ar trebui sa reiasa si asa proiectia unei zile perfecte stricate de etc. de fapt chiar nu mi e f clar ce i lipseste dar cred ca asta

are dreptate cristina e ceva cu inselatoria acolo:) insa cartofii tigaia intinderea pe rogojini in pod si farimitarea fundului tot lucruri lipsite de gust ramin