guralivule, mie mi-a placut ca ai recunoscut ce se intimpla de fapt cu tine:

înăuntru ceva ca o
fermentaţie continuă
dar preferi să amâni

atita ca tu in realitate nu amini nimic, cum fermenteaza acolo un pic, cum ne-o servesti in modul cel mai plictisitor, mai plat, mai rasuflat cu putinta; hai, poate ca e timpul sa te opresti un pic

"some fuckin silence" e raspunsul; n-ar fi original, dar ar fi mai misto; daca nu-ti place ideea, gindeste-te ca in timpul asta poti sa fermentezi mai mult, mai sanatos

hei, Cocoran! cand l-ai comentat pe chiva ai apelat la gastronomie:"Mi-a lasat niste impresii amestecate: ca la o tocana cu parti de costita afumata (f  bune) amestecate cu pastai nu prea bine fierte si foi de dafin nemaruntite, care-s greu de inghitit si trebuie sa le lasi pe marginea farfuriei".

din guraliv ai selectat tocmai pasajul 

" înăuntru ceva ca o
fermentaţie continuă
dar preferi să amâni "

pe care l/ai interpretat in sens digestiv.

in "structurile antropologice ale imaginarului" durand asimileaza dominanta digestiva imaginilor mistice active in regimul nocturn al imaginarului. esti cel mai mistic dintre criticii de pe clubliterar.

Dumitru, ce spune durand despre imagistica fotbalistica?

uite acum a fost un atac intirziat f urît cu crampoanele inainte; e intirziat, fiindca am vrut sa-i las comentariul asta mai inainte, apoi am zis, nu, sa ma port frumos, si azi cind a recidivat cu alta poezie, am cedat nervos
 
imi pare rau, si m-as duce sa-l consolez pe jucatorul intins pe gazon, dar mi-e tare teama ca  daca il consolez, o ia de la capat. Ce-i de facut?

cred ca ar plasa/o in regimul diurn, ca dominanta posturala.

guralivul, daca am inteles eu bine, practica alpinismul, a fost de curand in dolomiti. decat un atac cu crampoane, mai degraba cred ca l/ai asteptat in varful muntelui si l/ai pocnit cu o piatra tocmai cand sa surmonteze stanca.

de fapt, nu am nimic impotriva a ce ai scris tu sub textul lui, cum nu am nimic nici impotriva textului sau. i/am zis si eu candva cateva lucruri, apoi mi/am amintit ca totul e relativ si ca punctele noastre de vedere se topesc ca niste clabuci in suvoiul de apa. maniera inflationista in care isi posteaza emanuel guralivu textele pe clubliterar tine de felul sau de a se manifesta acum. nu cred ca e o strategie, ceva de genul: public insistent si numele meu e tot mai consistent. cred ca nu se gandeste prea mult la ritmul postarilor, a scris o poezie, buna sau rea, el o livreaza rapid, ca pe gogosile calde. imi aminteste de genul ala de poeti care dintr/odata iti cer un pix, produc poemul instant, iar in secunda urmatoare ti/l declama.

poemele lui nu sunt de refuzat cu totul, sunt pasaje formulate interesant, si pe emotie, a avut un poem, i l/am si semnalat, care mi/a placut integral.

si cu asta ma opresc. omul chiar isi onoreaza numele sau pseudonimul!

dincolo de ferestre
mişcările de film mut
cu care te-ai obişnuit

tocurile ei negre îmi amintesc
de maşina de scris a mătuşii din bârlad
la care am scris primele texte. pe atunci
ploaia era singura femeie pentru mine.

(avea o pieptănătură nouă. dragostea ei
ca o amiază de provincie încă mai stăruia.)

"some fuckin silence" - hhmmm....

pe mine insa ma interesa un feed back critic concret, adica ce anume le-a lipsit textelor astea sa fie bune din pdv literar si aici ma refer la ultimele mele doua postari pe club (3 miscari zilnice, ****). de vina e tonul poemelor, imaginile poetice nereusite, senzatia de deja-vu sau de diluare textuala? ce anume e rasuflat, plictisitor in ele? sau poate n-ai digerat niciun poem din cele postate pina in prezent pe club.

clubul literar il vad ca pe un spatiu pentru interactiune poetica si critica in acelasi timp, care sa foloseasca celor in cauza intr-un mod pozitiv.

tu poate te gindesti la clubul literar ca la "un muzeu al textelor".... poate de asta "some fuckin silence"....oricum imaginea cu fotbalistul nu tine ptr ca am jucat fotbal profesionist si nu te consoleaza nimeni cind te zvircolesti pe gazon cu glezna umflata: doar vine medicul si iti aplica un spray anesteziant si continui sa joci, mai ales daca a facut toate schimbarile. asta e tot.

guralivule, e simpatic raspunsul tau, o sa incerc sa-ti raspund pe un ton serios, in fine, nu stiam ca ai jucat fotbal si te-ai zvircolit pe gazon, raspunsul tau e coerent cu ce ai mai scris pina acum si e bine ca ai o atitudine constructiva si pozitiva... Dar

nu intotdeauna se poate remedia un poem asa cum repari un mecanism, scoti o piesa, o cureti, sufli in ea, etc, o inlocuiesti cu alta; uneori, cu toata onestitatea, trebuie aruncata masina cu totul;

poti sa vezi exasperarea mea (mi se pare ca si serban axinte a scris ceva asemanator) ca o reactie la abundenta de texte inodore incolore pe care le publici pe club; seamana doar a poezie, dar cele mai multe nu au "chestia", nu-mi cere sa-ti definesc "chestia", nu are definitie; sugestia mea era sa mai astepti;  ptr mine, nu toate textele trebuie sa fie perfecte, nu ma gindesc la club ca la un muzeu al textelor, dar vreau sa fie macar insufletite, sa nu fie doar niste propozitii exterioare pe care le porti permuta dupa bunul plac al celorlalti; mai exact si mai pozitiv de-atit nu stiu cum sa-ti zic 

Emanuel, am recitit ce ai postat pe club; din cind in cind sint mici fragmente care-mi plac,
cum ar fi

luna e undeva deasupra
ca o felie de lãmâie şi
nu cred cã ne citeşte poemele.

singur prin casã.
în cãutarea uşii.

bãlţile ca nişte priviri leneşe
înghesuite în pleoapele umflate.

străzile scurtate de foarfecele ploii
sau "mergeam cu lăuntrurile foşnind ca staniolul"

dar nu e nici un poem intreg care sa-mi placa de la cap la coada; aici intervine si faptul ca mie nu-mi plac prea multe lucruri in general,
totusi ce simt in poemele tale e ca te afli undeva pe la jumatea drumului:
1)intre influentele cam moderniste de care pari sa fi fost formatat (apar des anumite clisee tipice: de ex clepsidra, tigara, pagina alba samd) si descoperirile tale personale, poezie americana, care-s mai interesante;
2) intre o verbozitate normala (dar cam prozaica si redundanta - ma refer la poemele cu armura crescuta pe dinauntru si viermele) si stilul minimalist care e mai putin riscant, fiindca te expui mai putin, si cu care ai obtinut probabil reactii mai bune, dar care e intr-un fel o capcana (fiindca te face sa te auto-cenzurezi)

Sugestia mea e sa fii mai rau cu tine (ma refer la o "rautate de joc" :) ), asta insemnind ca ai putea sa-ti privesti poeziile cu mai multa asprime, daca esti in stare sa le lasi citeva luni la macerat si sa nu le publici decît daca îti plac tie in primul rînd; iar cind iti plac sa stii de ce iti plac; sau sa faci o pauza si sa vezi ce se intimpla; in fine, am obiceiul prost sa dau sfaturi fara sa mi se ceara, nu ma baga in seama;