nu stiu daca nu cumva suprainterpretez: imi sugereaza limbajul ala chinuit (amestec stangaci de limbaj comun, jargon profesional din cu totul alte domenii si neologisme - cam ca in comurile mele literare :)) pe care il au oamenii cu o profesie mai rigida:) ca de ex. absolventii de imbunatatiri funciare

mi-l inchipui pe unul de-asta tinand jurnal - notand de-a valma 'franturi de ganduri', 'idei', cand il loveste 'inspiratia', gen - la sfarsitul unui registru cu masuratori despre bonitatea solului si retele de irigatii. cam asa si cu soldatul tau care trimite telegrame acasa

adica vroiam sa zic ca imi plac fazele astea f mult; imi aduc aminte de un prieten de-al meu cu care scriam si postam, bagam role play la greu, lol :P

e cea mai faine chestie de-a ta citita de mine. ramin la parerea ca iti sta cel mai bine in poezie. si m-am bucurat ca am dat mina la bucuresti, desi mi-ai parut umpic arogant, sper ca nu mai esti suparat pt faza cu bucatile alea de proza, nu-s singuru care te-o criticat atunci

amicalement,

mateiu

+

faza de la final (am transformat incertitudinea în anexă părăsită a faptelor) cred ca are nevoie de un instrument, o unealta, s-o tina in rind cu restu textului, desi asa de final merge si o filosofare fara unealta, nu stiu

prea tehnic si conceptual. plictisitor

întru - ce cuvant frumos :)

mie imi place tocmai conceptualul/ tehnicul asta pur. atat de rece incat devine cald.
la fel se intampla si atunci cand iei in mana o bucata de gheata.
 

îmi place ce încerci aici. aş zice Ammons, dar poate m-aş lăsa luat prea tare de muzică. dacă era al meu, lăsam doar asta

"au fost primele raze de afară prin învelișul ce se găurea. în pori și-n mișcări, o dominație nouă peste tot ce-am recunoscut ca al meu"