tu poţi să urci în carpaţi    pe dinlăuntrul lor   pînă foarte departe în vîrf
tu poţi să mănînci timpul ca halviţă un turc cu şalvari la istambul
tu poţi să te caţeri în mine pe sub ferestrele gleznei pînă-n vîrful ultimului fir de păr
tu poţi să rămîi treaz toată iarna  să bei zăpadă ca şi cînd ai bea vin negru  
	      şi să nu te îmbeţi  să nu îngheţi  să nu putrezeşti nici în aer nici în pămînt
tu poţi să scrii scrisori către prietenii morţi direct pe zidul plîngerii de la ierusalim
tu poţi să trăieşti în miezul deşertului o mie de ani fără umbră şi fără apă
tu poţi să cînţi mai ţanţoş decît cocoşul cu trei creste roşii din basm
tu  poţi să te laşi înjunghiat în locul mielului alb şi plăpînd  
				în locul iedului cel mic şi naiv
tu poţi să arzi pe rug mult mai frumos decît giordano bruno în burgul vechi italian
tu poţi să faci dragoste cu mine minut după minut un mileniu întreg 
						şi să nu oboseşti
tu poţi să călăreşti şapte cai albi şi şapte cai negri şi şapte cai roşii deodată
tu poţi să furi perlele lui monte cristo dînd pur şi simplu timpul înapoi 
		            ca şi cum ai învîrti în joacă o roată de bicicletă
tu poţi să mergi în mîini peste pădurile şi apele ecuatorului 
				dintr-o parte a pămîntului în alta
tu poţi să dormi în gura crocodilului şi a hipopotamului cu mine în braţe 
 	să transformi oricînd în perne de mătase colţii lor ascuţiti şi puternici
tu poţi să rîzi în gura mare de toţi proştii pămîntului  să le urinezi în urechi 
			în mustăţi  în pistoale   în miezul zilei  cînd e lumina mai tare
tu poţi să mă ţii pe genunchi ca pe o ciută cu blana de aramă  şi-apoi să sari 
		pe coapsa mea ca un vultur crud cu aripile ciocul şi ghearele de oţel
tu poţi să-l botezi în apa iordanului pe ioan chiar în clipa în care el îl botează 
						                pe tînărul iisus
tu poţi să înghiţi dintr-o singură sorbitură toată sarea şi tot nămolul mării negre 
							şi al mării moarte
tu poţi să-i baţi în cuie de piatră pe dealul uscat şi cîinos golgota  şi pe ana
 		şi pe caiafa  şi pe romanul cu mîinile straşnic spălate  pillat din pont
tu poţi să mănînci  mure sălbatice  coapte şi foarte dulci  cu mine deodată 
			din rugii din crîngul de pe partea mereu nevăzută a lunii
tu poţi să dai cu pietre în toată lumea şi în zori de zi  şi în miez de zi  
                   			        şi noaptea în somnul cel mai adînc

*
dar de ce marginea ceasului are pe muchii chiar carnea mea   
dar de ce limbile ceasului sînt braţele şi picioarele mele
dar de ce timpul ceasului se gudură pe lîngă versurile mele şi pe lîngă viaţa mea  
                                şi chiar pe lîngă moartea mea ca un cîine alb pe lîngă un stăpîn bun

*
cu întunericul spălăm versurile de umbrele dense de sub litere şi de sub silabe
cu întunericul potcovim gingiile troglodiţilor  şi crestele cocoşilor 
                                                                         somnoroşi şi neputincioşi
cu întunericul îmbrăcăm nămolul în haine de gală cînd alergăm 
                                            cînd respirăm în ţara întuncimii absolute

*
pun mănuşi de pîslă peste cuvintele pe care nu le iubesc
latru la cuvintele pe care nu le iubesc direct cu muchiile foarte tăioase ale dinţilor
mulg de fiere ziua întreagă cuvintele pe care nu le iubesc
nici viperele nu au nici o şansă în preajma cuvintelor pe care nu le iubesc

*
un pod de litere negre agăţ de gîtul meu precum o cravată
 				cu pînza şi ochii întunecaţi
un pod de litere negre agăţ între mine şi românia luetică de la periferiile morţii
un pod de litere negre înfig în ochii binevoitorilor fleşcăiţi 
				       care ne amăgesc cu renaşterea

*
beau lapte alb din căni de porţelan în vis   vinovăţie de lux
          în vreme ce un sfert dintre contimporanii mei merg voioşi 
                        la cules de căpşuni negre în spaniile de pe lumea cealaltă

*
îmi bat în tîmple   să mă recunoaşteţi mereu   un cui de sînge lung   foarte lung
şi-n cuiul de sînge  lung  foarte lung   mai bat un cui de piatră  
					    lung  foarte lung şi el
şi-n cuiul de piatră lung    foarte foarte lung  mai bat un cui de fier  
de asemenea  lung   foarte lung   mai lung chiar decît 
    			                orice lungime care se poate închipui
nu mă veţi confunda niciodată     dar absolut niciodată cu nimeni

29 ianuarie 2005

(Versuri publicate în revista timişoreană "Orizont",
19 septembrie 2005, anul XVII, nr. 9 (1476), pag. 27)