Suntem in data de 3 Sep 2010                 Nu sunteti logat Index Texte Comentarii Autori Cautare Reguli Contact   Numai în singurătate... poezie de   Komartin      Numai în singurătate mă pot adula îmi pipăi cu îndrăzneală corpul ca pe un sac plin cu pământ ud încetul cu încetul mă adâncesc sub piele mă înşurubez în muşchi forez în ţesuturi intru-n grăsimea groasă ca lutul precum un eschimos exaltat după vânătoarea de foci şi totul doar pentru liniştea cărnii acesteia rele şi înfricoşate de moarte pentru care nici hrană nici sex nici durere nimic nu este vreodată destul.     © Toate textele si comentariile de pe aceasta pagina apartin celor care le-au formulat. Drepturile si raspunderea le apartin in totalitate. Este interzisa reproducerea de materiale de pe acest site fara acordul celor care detin drepturile pentru ele www.clubliterar.com nu isi asuma raspunderea pentru continutul acestei pagini si, in consecinta, nu acorda drept la replica Data publicarii: 11.03.2005 - 19:08 nr. comentarii: 4       < text precedent Pentru a comenta textul trebuie sa va logati text urmator >               pseudonim:      parola:      comentarii: Nume: miruna vlada Data: 12.03.2005 - 11:28 in sfarsit un poem mai uman, claudiu. pe scurt: ... Nume: claudiu komartin Data: 12.03.2005 - 11:46 mă umanizez pe zi ce trece, Miruna. la un moment dat, o să şi crăp numai ca să-ţi arăt cât de uman sunt. pe scurt: miruna Texte de Komartin Institutul Blecher XXII Limba lui Adorno Str. Lermontov, 26 Institutul Blecher, ediţia a VIII-a Institutul Blecher VII Paminot mai rabdă puţin Institutul Blecher V Ce s-a întâmplat la Institutul Blecher (III) Institutul Blecher Lupe, de Roberto Bolaño Franţuzoaica, de Roberto Bolaño Institutul Blecher Soare, fragil, străveziu Poeme de Tadeusz Różewicz Poem (despre jocul copiilor) Rolf Bossert (1952-1986) Cu timpul, şi gunoaiele Cinci poeme de dragoste patru poeme de Denise Duhamel Sensul luptei Secol