|
2.09.10
|
de dan sociu
|
toamna a început la Eroii Revoluției, la gura de metrou de peste drum de cimitirul scriitorilor, pe lîngă care, cînd trec cu troleibuzul, ma gîndesc : aici, lîngă Mall, cu Nichita, cu băieții, o toamnă și încă o toamnă și încă una și milioane de veri, pînă la stingerea soarelui. toamna e băiat, Step...
| | |
| |
O vietate neagră
Cînd umezeala ierbii se strecoară prin tricou
și atinge pielea, satelitul se deplasează silențios
printre stele, cu viteză constantă. O vietate din altă
galaxie a venit lîngă mine și mă studiază:
un om întins pe spate, în mijlocul cîmpului,
cu ochii pe cer. Îi spun că astfel de lucruri
mă liniștesc. Vietatea e neagră, imensă, și are
două becuri galbene care clipesc regulat.
Îi spun că dacă mă ridic, aș putea începe
să plîng. Satelitul urmează cu precizie traiectoria.
Dacă clipes...
|
| |
|