despre ploaia din copilărie:
permalink: http://www.clubliterar.com/texte/despre-ploaia-din-copilarie.html
maratonistul

despre ploaia din copilărie:

când eram copil credeam că ploaia e un fel de cerneală
care desenează hărţi pe asfalt. hărţi care spun poveşti.
şi stăteam cu ochii în bălţile când limpezi când noroioase
căutând intrarea sau un chip, altul decât al meu. şi când
nu se arăta nimic loveam cu piciorul în ele ca şi cum
ar fi fost oglinzi pe care să le sparg. acum plouă destul de tare.
mă apasă sângele meu neînţelegător. sângele meu aspru.
sângele care mi-a fugit din tălpi spre degetele cu care
străpung ploaia. astăzi ochii mei nu mai văd decât pe dinăuntru.
trec pe lângă bălţile făcute de ploaie şi mi se arată
ca nişte piese de puzzle. ca un puzzle împrăştiat cu mici
detalii care spun totul sau nimic. şi mă uit în bălţile
când limpezi când noroioase şi lovesc cu piciorul în ele
ca şi cum ar fi oglinzi pe care să le sparg.

Comentarii

enaque
11:00:00, marți, 10-03-2009
vorba lui breton cine nu isi poate inchipui un cal galopand pe o rosie e un idiot :) cred ca ar mai trebui sa lucrezi la imagini mi-a placut intensitatea versului acela cu sangele unde responsabila era repetitia
pe scurt: ...

florin bratu
08:55:00, marți, 10-03-2009
imi pare oarecum greu sa vezi hartile formate de apa (poate cand incepe usor sa se usuce). altfel, eu inca mai caut pe anumite gresii tot felul de imagini. pe gresia din baie, de pilda, neagra cu pete subtiri si albe aleatorii am reusit sa gasesc un cal pe jumatate, pe care sta calare un individ cu fata oarecum abia schitata (si plete), fara o mana si cu un picior putin stramb (mai exact stangul, caci dreptul nu se vede). povestea cu sangele poate fi intr/o oarece masura ok (desi ptr mine nu e), insa treaba cu ochii care vad doar pe dinauntru chiar trebuie sa lipseasca (ochii se inchid afara si-nauntru se deschid era de prin eminescu si la randul sau si el o luase de prin alte parti). deci , no way ...
pe scurt: ...