în hol se încalță un bărbat, îndoit
pe haina de salopetă i s-au prelins
printre firele de păr de pe obraz
toate
de vineri până azi
pete de cocs și rugină se întunecă
ici colo se adâncesc
în trecere îi pun mâna pe umăr
îl strâng fără vlagă, așa
cum n-am mai vorbit de ani.
din glezne se răsucește
se ridică cu o mână de perete
și se șterge
stângaci
ca de ceva neobișnuit
(ea mai mințea
nimeni n-a văzut.
o zi am purtat tricoul pe dos
nimeni n-a văzut)
se ridică din glezne sună cam neobișnuit dar în rest e foarte ok.
”în trecere îi pun mâna pe umăr/ îl strâng fără vlagă, așa/ cum n-am mai vorbit de ani” - ești bun.
și scoate primul vers. e manipulare emoțională din aia grosieră :)
oke
da, fain, bravo coşa
da, fara versul ala arata muuult mai bine. si nu prea ii riscata.
mi-a placut mult, desi uneori e cam sucita topica, poate asta e bine, insa in momentul asta mi s-o parut ca-i semn de pretiozitate, dar nu sunt sigur ca asta e, vorba lui virgil lantu, decizia mea finala :)
da, tu esti cu pretiozitatea. ardeleanu vrea poem vrednic, nu pretios. e rskt deci :)
stiu ca esti cu examenele licenta si vrei sa te detasezi, dar nu mai face glumite gen virgil lantu, doamne iarta-ma
ardeleanu. hai ca te-ai scos cu asta.
iarta-mi glumitele si te voi tine minte si te voi ierta si eu la rastriste retorica.
hai ca te iert :) eram si eu ca topica, abia ma trezisem
Andrei Dósa
08:23:04, vineri, 17-06-2011