imi place scratchu de la final :). dar asta mi se pare cam dirijata : am ridicat mâna să acopăr soarele cu o prună./ tremura eu o țineam de codița verde

ce bine suna titlul asta

la fel si drumul de tara si gratiile  calde

as scoate fixam - ul

mi se pare fortat macazul cu mana detinutului.

poate că pare dirijată pentru că primul vers este exprimat într-un mod nefiresc. nu văd de ce trebuie să fie mâna în prim plan, de ce cade accentul pe mână? doar ca să poate exista o paralelă cu mâna din penultima strofă? în rest e fain textul.

*poată

mersi pt sugestii, era cam necioplit textul, l-am scris direct in editorul de pe club, am mai modificat cate putin imediat dupa, mai modific

daca pipaie iedera cu bratul indoit (eu as zice "din" nu "de la" cot) e clar ca prin gratii, ca doar n-o sa-i creasca iedera in interiorul celulei.

da, fără ultimul vers şi fără verde din codiţa verde, de ajuns o ţineam de codiţă

sint doua chestiuni care nu merg

1. faza cu viermele: e clar ca viermele iese din pruna pt ca s-a incalzit prea tare de la lumina soarelui, acum se tiraste (pe pruna) destul de repede, nu-l intereseaza persoana ta, vrea doar sa se salveze. deci, versul ar fi cam asa: un vierme se târa să iasă/ să se salveze;

2. alta topica la strofa 2, de ex:  

tremura eu o țineam de codița

cu un ochi întredeschis

era drum de țară

e timp am zis.

ps. f misto romanul tau.

de-acord. am schimbat. ia sa vedem cum vine asa.

ps: ma bucur mult ca ti-a placut, v., alta treaba-i cand citesti cap-coada, nu fragment

Fericire

într-o prună mare

într-o prună mare

într-o prună mare

pentru totdeauna 

-Ladik Katalin-

super :)

mie mi se pare cea mai buna poezie a ta (cel putin din ce am citit eu aici pe club) 

se poate, ema. e trist, dar e ok si asa, mai ales ca vine SERIA :)

:))

ţi-au dat toate sfaturile posibile pt formă dar a rămas ceva spaţiu pentru hermeneutică şi risc un com: aparent poemul e în registru vizual, chiar explicit prin "ochi întredeschis". mai mult: poemul e scris din perspectiva unui observator, ceea ce îl face ostentativ vizual. până la acel "se salvează", verb a cărui sugestie e clar digestivă: viermele încearcă să scape dintr-o prună care urmează să fie mâncată, de aici încolo observatorul nu mai e un contemplativ, e un consumator. mai departe, printr-o schimbare de plan, viermele poate fi luat drept mâna unui deţinut: aluzie canibală. dacă îmi place şi mie poemul e fiindcă simulează contemplaţia diurnă ca să plaseze în plan secund reverii nocturne, dar e numai problema mea că îl invoc pe bunicul durant ca să îmi placă acest poem şi nu a poemului.